Jurnal de festival M. Ciuc 2009

Vineri, 24 iulie 2009

Mi s-a facut deja reprosul ca jurnalul de fata incepe sa devina prohibitiv de lung si ca in loc sa semene cu o relatare la obiect tinde sa ajunga ceva intre pseudoeseu si album de calatorie. Inclin sa recunosc ca asa este si ma straduiesc ca pe mai departe sa ma conformez. Asadar, fila de azi va fi mai scurta. Nici nu e foarte dificil, avand in vedere ca vineri am asistat la un singur concert, cel al Ansamblului Baroc La Follia din Timisoara, din nou o cunostinta mai veche a festivalului (sa nu uitam de impresia puternica pe care a produs-o in urma cu trei ani, la prima lor participare). In alcatuirea: doua viori baroce (Diana si Codrin Emadi), un violoncel baroc si un clavecin (clujenii Ciprian Campean si Erich T�rk, ultimul pe post de suplinitor temporar), plus o teorba (sarbul Andrej Jovanic), La Follia s-a oprit asupra repertoriului Barocului italian, reprezentat prin compozitori din toate perioadele sale (Marini, Merula, Corelli, Uccelini, Vivaldi). Cu toate ca programul nu a purtat un titlu, ideea calauzitoare a concertului era evidenta. Toate piesele selectate au consolidat intr-o gradatie eficace intentia de a contura o atmosfera luminoasa si stenica, tipic meridionala, imbibata de un optimism solar.



Cei 5 componenti sunt fiecare in parte muzicieni care gestioneaza cu lejeritate tehnica instrumentala proprie, dar care stiu si sa se asculte unul pe celalalt, avand practica lucrului in echipa, obligatoriu pentru coerenta unui ansamblu cameral. Sclipitoare a fost Aria sopra la Bergamasca (Uccelini), reluata in final la insistentele publicului, dar nu poate fi neglijata nici savoarea hipnotica a temei-emblema a grupului, La Follia (slagar de circulatie europeana la vremea lui, piesa de top cum s-ar zice azi), preferata acum in versiunea Vivaldi. Sa mentionam, in final, pentru a intregi imaginea formatiei, ca Ansamblul Baroc La Follia este initiatorul si promotorul a doua evenimente de gen care isi merita locul de frunte in viata muzicala banateana, ambele fiind niste „surori mai mici” ale manifestarii de la Miercurea Ciuc: festivalurile de muzica veche de la Timisoara si de la Brebu Nou, cel din urma o adevarata Garana a curentului early music autohton. Ei, m-am incadrat bine in numarul de caractere?

foto: Adam Gyula

______
Autor: Radu Radescu