dordeduca
0 evenimente in martie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
21 august 2009 Radu R

Jurnal de festival M. Ciuc 2009

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii
CUPRINS: Prima Pagina   Luni   Marti   Miercuri   Joi   Vineri   Sambata   Duminica  

Marti, 21 iulie 2009

In vremea studentiei, cautam cu asiduitate discuri (de vinilin, evident) cu muzica veche. Erau extrem de rare si greu de procurat. La noi se importau exclusiv titluri produse de casele de discuri din tarile blocului socialist (Opus si Supraphon din Cehoslovacia, Eterna si Amiga din RDG, Balkanton din Bulgaria, Polskie Nagrania din Polonia, Hungaroton din Ungaria, Melodija din URSS, parca deloc din fosta Iugoslavie si cate ceva jazz din Cuba). In magazine (la Muzica sau la Armonia, de exemplu), apareau putine si se epuizau rapid. Mai ramanea de cautat prin colectiile pasionatilor (dintre care unii mai ieseau din tara sau aveau relatii „in afara”) sau prin consignatii. Asa am reusit la un moment dat (e vorba de inventarierea periodica a consignatiilor, nu de transgresarea granitelor!) sa procur un disc (care a trebuit copiat grabnic pe caseta audio, avand deja niste „cartofi prajiti” care se accentuau nemilos cu fiecare noua ascultare pe platanul picupului) cu ansamblul Hortus Musicus din Estonia (pe vremea aceea habar n-aveam ca vine de la Tallin, totul era prezentat ca marca sovietica). Era, cred, chiar primul meu disc cu muzica medievala, pe care atunci o descopeream cu fascinatie: instrumentarul, colectiile, manuscrisele si codicele, compozitorii epocii, stilul de interpretare – totul era nou si ademenitor. Mai tarziu, unii dintre cunoscutii mei, muzicieni, visau cu ardoare sa asiste la un concert live al acestui ansamblu de legenda de pe taramuri baltice. Si a venit anul de gratie doua mii noua, in care niste spiridusi cuibariti pe undeva prin sediul CCJ Harghita au facut ca acest vis ce parea tot mai indepartat sa devina o divina realitate. Sunt deja 37 de ani de la infiintarea acestui ansamblu care a facut inconjurul globului, iar discografia lui cuprinde cam tot atatea albume. Intrebarea pe care mi-o puneam firesc era cum aratau acesti muzicieni care bat la poarta celor 6 decenii de viata (unora cred ca li s-a si raspuns deja cu da), dar, mai ales, cum sunau dupa atata timp, la prima lor prezenta in Romania (eveniment unic, dar, din pacate, neconcretizat si prin alte aparitii in tara – oare organizatorii de concerte din Bucuresti, Cluj, Brasov etc. or fi chiar atat de nereceptivi? – ansamblul plecand de la Miercurea direct la Varna). Raspunsul a venit in seara celei de-a treia zile, o marti deosebit de fasta pentru muzica veche din vremelnica ei capitala transilvana.



Hortus Musicus („Gradina muzicala”) nu e un ansamblu, e un fenomen. Mai intai, l-am cunoscut pe magicianul-sef al formatiei, Andres Mustonen, care a tinut ca inaintea concertului prevazut sa aiba loc la Biserica Reformata sa se intalneasca la o discutie cu presa si cu publicul, sa se prezinte si sa raspunda la intrebari. Salutara initiativa, care in Occident a devenit de ceva vreme o practica mai mult decat curenta (scuzati, va rog, fandarea nejustificata, dar nu incercam decat sa evit o cacofonie) in cazul ansamblurilor de prestigiu si al programelor conceptuale sau inedite. Probabil ca la noi Dambovita, Somesul, Oltul, Muresul, Jiul sau Bahluiul vor mai trebui sa-si toceasca bine de tot albiile pana cand se va petrece un asemenea miracol. Si totusi, Oltul (dar numai pe cursul lui superior) a fost martor la asa ceva. Din pacate, presa ca partener de dialog intr-o astfel de conjunctura mai are multe de invatat, jurnalistii prezentandu-se adesea la interviuri si conferinte de presa cu lectiile nefacute sau, mai grav chiar, cu o lipsa totala de chef si de interes. Necesitatea ideii de comunicare, de deschidere directa, de contact nemijlocit cu beneficiarii actului artistic ramane o tema de serioasa meditatie pentru muzicienii, dar si pentru managerii culturali romani.



La ora concertului, biserica gemea de lume. Aerisirea a fost o problema, in conditiile in care proiectoarele trimiteau in plus valuri de caldura (termodinamica) spre muzicieni, compensate doar prin alte valuri de caldura (afectiva) venite dinspre public. Cei 8 muzicieni au etalat un arsenal impresionant de instrumente arhaice (originale sau replici fidele dupa modele de epoca): fluiere cu burduf, flaute drepte, trombon, curtal, schalmei, rauschpfeiff (instrumente de suflat), contrabas, orga pozitiv, clavecin, plus o gama larga de percutii, la care s-au adaugat trei voci masculine (tenor, bariton bas). Programul, care s-a intins pe durata a peste doua ore (dar neobositii muzicieni s-au declarat dispusi sa cante si cinci!), a cuprins doua parti oficiale (prima – medievala: muzica minnes�nger-ilor, trubadurilor si truverilor; a doua – Renastere tarzie si Baroc timpuriu: muzica de curte spaniola si germana din secolele XVI-XVII) si una neoficiala, dar aproape la fel de lunga: bisurile smulse de public prin minute de entuziaste standing ovations. Pentru ca asta se impune a fi spus din capul locului: a fost un spectacol total. Muzica a fost insotita de costume inspirate (cromatica vestimentara fiind in concordanta cu caracterul sonor al instrumentelor-vocilor), de declamatii inteligent plasate, de miscare scenica de tip impro-show.

Hortus Musicus nu face nici arheologie, nici paleo-biologie, nici medicina legala (a se citi: autopsie). Ansamblul face muzica vie, tonica, debordanta, efervescenta, emanand permanent o nemasurata si nemasurabila energie pozitiva. Nu prea sunt adeptul procedurilor de tip copy&paste, dar de data aceasta merita facuta o exceptie, preluata din caietul-program: „Muzica ansamblului Hortus Musicus se caracterizeaza in primul rand prin creativitate si evitarea sabloanelor. Ea pare a fi veche in timp, in esenta fiind insa deosebit de moderna. Ansamblul a urmarit in permanenta stilul de interpretare autentic sau istoric, fara sa considere ca acesta este obiectivul principal. De aceea, concertele si inregistrarile formatiei denota prospetime, forta, autenticitate, lasand impresia de muzica contemporana.” Intru totul de acord, nimic mai adevarat! De altfel, compozitori de azi au dedicat lucrari formatiei, constienti fiind de faptul ca instrumentele renascentiste confera creatiei lor o frumusete aparte si o sonoritate originala. Chiar daca muzica medievala nu era cantata la vremea ei de ansambluri atat de numeroase (dar era facuta exclusiv de barbati – si nu sunt misogin afirmand asta), efectul obtinut azi de Hortus Musicus este cel scontat. Iar Andres Mustonen ne-a aratat (fara a incerca nicio clipa sa fie demonstrativ) ca modelul violonistului vulcanic si nonconformist tip Nigel Kennedy e mult mai vechi decat credem noi, cei obisnuiti cu temperamentul si firescul celebrului scotian. In finalul incandescent al concertului (cat pe ce sa zic „al show-ului”), Herr Mustonen a dirijat cu o placere ludica si expansiva... aplauzele publicului care n-ar mai fi vrut sa plece.

foto: Adam Gyula

______
Autor: Radu Radescu
PREV 3 NEXT
Pagina: 12 3 45678
CUPRINS: Prima Pagina   Luni   Marti   Miercuri   Joi   Vineri   Sambata   Duminica  
 
Tag-uri
| ansamblu | baroc | muzica veche | Miercurea Ciuc |
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMartie 2024 Anul urmator
    010203
04050607080910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru plăcerea cititorilor noștri. Avem totuși niște Condiții de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]