Jurnal de festival – ziua 8: duminica 19 octombrie 2008Ca de obicei, inainte de fiecare concert, ma holbez semi-pierdut la sala si la oameni. Eram destul de obosit in seara ultimului concert si urmaream inert fresca de deasupra lojilor si ma gandeam cum ar fi fost in acea vreme... si daca toti cei din fresca ar fi ascultat muzica. Cum ar fi sunat oare atunci? Ma uit si la inscriptiile cu diverse stiinte, ma uit la diferitele forme geometrice din sala, si ajung cu privirea spre scena, care imi da un gol in stomac si ma face sa astept cu nerabdare intrarea artistilor. De multe ori dau foarte mare importanta inceputului, pentru ca atunci mi-e urechea cea mai sensibila. Nu a mai auzit muzica de ceva vreme si in primele clipe, creierul meu exagereaza, amplifica si interpreteaza adanc aerul pus in miscare de instrumente.
In cele din urma incep sa patrunda cele 11 fiinte si, nu dupa mult timp, ridica instrumentele si in cele cateva clipe pana cand se pornesc sa cante, realizez ca pentru prima data vad in concert un ansamblu de trompete baroc... si cate trompete! Si orga pozitiv, si teorbe si tromboane!
English Trumpet – Music from the Golden Age! Sala se umple de vibratii si aud din toate partile straturi de sunete de timbre diferite, mici reverberatii, toate ajungandu-mi pana in vene.
Nici o inregistrare, fie ea cat de ideala, nu-ti poate aduce placerea unui concert, care contopeste oscilatiile aerului si pe cele ale luminii, suflurile celor din public si personalitatea salii. Ma gandesc doar cum ar fi fost sa apara trompetistii imbracati in pijama si nu in frac.
Dupa prima piesa, de William Byrd, puteam asocia deja senzatiile mele cu bogatiile, regii si castelele excentrice din secolul XVI. Putea sa fie muzica premergatoare unei ceremonii sau ordinul de atac pentru o batalie sau, dupa cateva piese, deja ma gandeam la decapitari si inmormantari.
Am fost fascinat de caldura instrumentelor si de faptul ca atatea alamuri nu sunau nicidecum strident (asa cum m-as fi asteptat intr-o oarecare masura), iar toata caldura a fost amplificata de un basso continuo, al teorbelor si al orgii. Singurul aspect chinuitor a fost instabilitatea unei trompete din partea stanga, in maniera mai mult sau mai putin istorica. Orga frumoasa construita de catre domnul Hermann Binder din Sibiu, (caracterizata ulterior:
An excellent organ, but it needs a little bit of attention) a dat mereu un sunet placut si parca era sora cu teorbele sau girafele, cum imi place sa le spun. Cea mai mare putere emotionala parca era generata de tromboane, continuo si timpani, care conturau, in momentele in care erau singure, aspectele muzicii sacre si ale marsurilor funebre, din vremurile dinastiei Tudor.
Epoca de Aur, elisabetana, a marcat o dezvoltare culturala, artistica si muzicala aparte, iar compozitori precum William Byrd scriau piese special pentru curte si aristocratia prezenta in acele vremuri. Mai tarziu, Henry Purcell venea cu unele din cele mai importante lucrari ale secolului XVII.
Am putut asculta, in seara de duminica, muzica sacra si profana, intr-un repertoriu ce a acoperit cu succes multe din posibilele aspecte ale muzicii pentru trompeta baroc. La pauza, am stat de vorba cu cei doi frati, Avi si Atu (prezenti in toate serile din festival)... si ei foarte incantati de existenta unui astfel de concert in Bucuresti. Am vorbit despre teorbe si despre tromboane, despre regi si regine, despre compozitori, despre orgi, despre Renastere si Baroc... pana cand sunetul trompetei ne-a chemat din nou in sala, apoi, dupa concert si bis, iar ne-am intins la vorba pe aceleasi subiecte si ne-am intins pana cand toata lumea a parasit holul Ateneului si ne-am trezit cu luminile stinse si nu mai gaseam iesirea.
Autor:
George KudorFoto:
Matei Buta
______
Autor:
Radu Radescu
Smida Jazz Festival
Blaj aLive
Timisoara Jazz Festival X
Calatorie intre Cer si Pamant 2018
Garana Jazz XXII - Povestea unei capodopere
Plai 2018
Oslea Night Ridge 2018
JazzTM
Garana din ce in ce mai mare - Program final
Daca e Gopo, e prono
