Jurnal de festival - Bucuresti 2008

Jurnal de festival – ziua 6: vineri 17 octombrie 2008

„De obicei, nu scriu noaptea” afirma – pregatind introducerea exceptiei – in debutul uneia dintre cronicile sale teatrale din vara acestui an, Marina Constantinescu, in Romania literara (cu toate ca imaginea ei a fost asociata in ultimul timp „Nocturnelor” culturale de la TVR). Nici eu nu am acest obicei, dar, de data aceasta, am procedat, la fel, in mod atipic. Impresiile mele festivaliere din acest jurnal virtual au inceput de multe ori sa fie consemnate dupa miezul noptii, in seara de dupa concerte, pentru a incerca sa surprind „la cald” starea sunt influenta careia ma gaseam de fiecare data la iesirea din sala. Din sali, mai bine zis, pentru ca Festivalul de Muzica Veche din anul acesta, intr-o masura mai mare decat la editiile anterioare (datorita extensiei perioadei de desfasurare), ne cheama intr-un periplu prin 7 locatii distincte, toate cu personalitatea lor aparte si bine adaptate caracterului concertelor pe care le-au gazduit: Biserica Anglicana, Teatrul Odeon, Biserica „Domnita Balasa”, Universitatea Nationala de Muzica, Centrul Cultural al Republicii Ungare (cazul concertului de aseara), Palatul Sutu si Ateneul Roman.



Echipa Centrului Cultural al Republicii Ungare a fost intotdeauna foarte activa in promovarea culturii maghiare, dar si deosebit de deschisa spre implicarea in festivaluri sau in parteneriate. Gazde primitoare, care stiu sa creeze o ambianta calda si conviviala, prietenii nostii maghiari au o cultura aparte a tratarii publicului ca „musafir in casa”, si nu doar in postura de client cultural. Mica sala de spectacole de la parterul cladirii istorice a centrului a fost ticsita de lume la concertul ansamblului Boudon Tri� din Ungaria, operatorii TV si fotografii avand de data aceasta un grad de libertate in miscare redus considerabil, fiind obligati sa se strecoare cu dificultate printre spectatori sau prin culise. Drept urmare a bunului meu obicei de a ajunge la locul faptei in ultima clipa, n-am prea avut de ales decat un loc in randul intai, alaturi de George, editorul electronic al filelor jurnalului de fata, la care acum, iata, adaug inca una, a sasea. Dar in fila de azi sa nu va asteptati sa mai scriu in limba maghiara, asa cum am procedat in prima zi (stiu ca va voi dezamagi crunt), traducatorul meu personal fiind plecat in vacanta. Sa vedem ce va iesi in limba materna ...



Ansamblul budapestan Boudon Tri� a mai concertat in Romania, ultima data acum doi ani, la Festivalul Muzicii Vechi – Miercurea Ciuc, cand a sustinut un recital in Sala festiva a Primariei din Odorheiu Secuiesc. Spectatorii obisnuiti ai festivalului harghitean, dar nu numai ei, stiu ca din aceeasi categorie a formatiilor de muzica veche din Ungaria, cu un repertoriu, o abordare stilistica si un arsenal instrumental asemanator, fac parte si ansamblurile Kecsk�s, �anlar, Hires Pannonia, Musica Profana sau grupul-fanion, de faima europeana, Musica Historica. Trasatura lor comuna este faptul ca imbina in egala masura activitatea interpretativa cu cea de cercetare a surselor istorice si cu cea de constructie si reconditionare a instrumentelor-c�pii fidele ale originalelor din epoca. In egala masura, nici tinuta scenica nu este lasata la voia intamplarii, costumele create cu maiestrie fiind o expresie plastica a perioadelor istorice parcurse in concert. In cazul nostru, am ascultat piese care se intind pe o durata de peste 700 de ani, de la extrasele din Cantigas de Santa Maria (Spania, sec. XIII) si pana la Marsul nuptial al lui Leopold Mozart (sec. XVIII).



Traseul sonor al programului intitulat Bourdonaria a fost punctat cu numeroase repere din evolutia istorica a culturii maghiare, popasurile facute fiind inspirate din culegeri si manuscrise care evoca multiplele repere si influente stilistice care au marcat profilul muzical aparte al Ungariei. Repertoriul profan a prevalat, nu doar in melodiile din traditia orala sau de sorginte cazona (unul dintre jaloane fiind era mercenarilor, curutii pribegind de-a lungul si de-a latul intregului continent), dar nu au lipsit lucrarile de origine sacra, care au fost absorbite de cultura populara in forme inedite si atractive.

Unele piese din program nu le-au fost deloc straine pasionatilor de muzica veche de la noi, si nu numai pentru ca nu au lipsit suitele de dansuri din Codex Caioni sau din celebrele colectii renascentiste ale lui Tilman Susato sau Pierre Attaignant, ci si pentru ca fragmente din Codex Vietoris, spre exemplu, au fost gravate in ultimii 30 de ani si pe (putinele, e drept,) discuri de vinil cu muzica veche editate de Electrecord. Formatiile care le-au realizat erau de cele mai multe din Transilvania, unde exista centre cu traditie (Cluj, Brasov, Sfantu Gheorghe, Targu Mures, Carei, Baraolt), dar sa nu uitam nici de temerarul proiect, numit Musica Rediviva, al maestrului Ludovic B�cs. Imi amintesc cu multa nostalgie de unul dintre aceste rare albume, cel interpretat de o formatie de muzica veche din Targu Mures, condusa de regretata Nora Br�ndner, unul dintre pionierii genului din perimetrul autohton. De pe acel disc am recunoscut cu incantare cateva piese care au figurat in playlist-ul de aseara, inclusiv momentul final al concertului, in care cei trei muzicieni au convins destul de usor publicul sa fredoneze impreuna cu ei unul dintre „hiturile” incluse in codexul sus-mentionat.



In fapt, ansamblul Boudon Tri� este genul de formatie care reuseste sa magnetizeze publicul si sa-l binedispuna, creand o atmosfera tonica, vesela si avantata, degajand o irezistibila energie pozitiva. Sunt convins ca trioul reuseste cu mult succes sa polarizeze atentia si interesul publicului in orice gen de spatiu, inclusiv pe scene in aer liber, in piete publice sau in programe de animatie stradala, muzica de dans avand o reprezentare consistenta in programele, dar si in inregistrarile trioului.

Pe vremuri, cine ii amuza pe grofii maghiari la petrecerile de la castel, la care blidele gemeau de atata gulas, iar palinca se revarsa din belsug in cani? Cine erau muzicantii ambulanti care, impreuna cu saltimbanci sau scamatori, rataceau din targ in targ, bucurand lumea prin piete, la balciuri ori la chermeze? Cine era egyutes-ul tocmit de sambelan sa raspunda de antrenul necesar seratelor dansante de la curtea regelui Ungariei? Cine era trupa care, in corturile militare, pe campul de lupta, in ajunul bataliei cu turcii, ii imbarbata pe husari, amintindu-le de dulcea anuska ramasa acasa, sa suspine de alean? Cine cunostea cel mai bine cantecele de pahar sau de inima albastra, atat de dragi drumetilor care trageau pe la hanurile din campia panonica? Erau, cu siguranta, cei care au sadit arborele genealogic al marii familii spirituale din care, azi, face parte cu cinste si Boudon Tri�.



Privitorul este captat inca de la bun inceput de coloritul de bun gust al costumelor si de caracterul exotic al instrumentelor (hurdy gurdy, lauta araba, chalumeau, fluier ciobanesc, corn renascentist, pentru a numi doar cateva dintre acestea). Aranjamentele pentru un asemenea instrumentar produc un sound dens si frust, uneori strabatut de o unda de monotonie timbrala, dar de fiecare data compact si penetrant. Sambata la pranz, chiar in timp ce scriu aceste randuri din mersul trenului care ma duce la Sighisoara, conducatorul ansamblului face o demonstratie la targul de muzica veche deschis timp de doua zile in decorul valah de la Palatul Sutu, etaland pentru vizitatori o parte din dotarea formatiei si din propriile sale creatii.

V-ati dat seama, desigur, ca in ultimele doua zile ale festivalului, cu parere de rau (din partea mea, cel putin) nu va veti mai putea confrunta cu opiniile si impresiile mele subiective de spectator. Dar, regretul meu cel mare este ca voi fi privat de deliciile bazarului muzical pregatit de prietenii de la Trei Parale si ca voi fi absent tocmai de la momentul culminant din incheierea festivalului, cel asigurat de Ansamblul baroc de trompete din Berlin. Ah, ce himlische Freuden cu rezonante de alamuri va asteapta!



Dar nu disperati, jurnalul de festival va merge mai departe, George Kudor acceptand sa preia placuta sarcina de a ma inlocui si de a va relata propriile lui impresii de la ultimele doua concerte. Aici imi iau ramas bun de la voi, impacat ca v-am lasat pe maini bune si cerandu-mi iertare daca prin gandurile subiective si nepretentioase exprimate aici, am omis ceva sau am nedreptatit pe cineva. As dori ca, in incheiere, sa va multumesc voua, destinatarilor acestei colectii live de muzica veche, spectatorilor consecventi ai festivalului, ca prin prezenta voastra implicata ati pus serios umarul la succesul manifestarii organizate gratie eforturilor, de cele mai multe ori prea putin vizibile sau cunoscute, ale echipei Medieval Praxis. Abia astept sa citesc, luni dimineata, ce va fi scris George...


Autor: Radu Radescu
Foto: Andrei Canache


______
Autor: Radu Radescu

pagina urmatoare »