Ma aflu pentru a patra oara consecutiv la Miercurea Ciuc, la un Festival de Muzica Veche fondat inca in 1980 si care a trait atat perioada de restriste din timpul comunismului (ultimele 4 editii dinainte de 1990 fiind interzise), cat si revirimentul adus de deschiderea lui tot mai accentuata catre public, mass media si participare internationala din ultimii 4 ani. De data acesta, la fel ca prima oara, sunt mult mai relaxat decat la celelalte doua editii, adica, in calitatea mea de baza, cea de spectator, de iubitor de muzica in general si de muzica veche in special.
Fila 1: duminica, 13 iulie 2008Dupa un drum pitoresc, traversand Muntii Harghitei (venind dinspre Sighisoara), am regasit aceeasi canicula (surprinzator pentru un oras aflat la polul frigului!) pe care o stiam din Bucuresti. Din pacate, in timpul calatoriei mele s-a derulat un concert-prolog la care n-am putut asista (singurul, de altfel):
Muzica gradualelor protestante, cu ansamblul
Schola Calviniana din Cluj. Un program care, asa cum aveam sa aflu din caietul program (concentrat si cochet anul acesta, in romana, maghiara si engleza), s-a axat pe ideea ca stilul cantului gregorian s-a perpetuat mult dincolo de perioada Reformei in muzica liturgica a bisericilor protestante din Transilvania si Ungaria.
La sediul Centrului Cultural Judetean Harghita (sustinut de autoritatile judetene), care este organizatorul festivalului (alaturi de alti parteneri stabili, atat media si de specialitate, cat si institutii culturale sau religioase), m-am bucurat sa ma reintalnesc cu echipa tanara si inimoasa care a pus anul acesta lucrurile in miscare. Bogi (Bogl�rka P�ter, coordonatoarea biroului de festival) si Mesi (Emese Bir�, prezentatoarea in limba maghiara) m-au intampinat cu prietenie si caldura, la fel ca in anii trecuti.
Ne-am grabit spre festivitatea de deschidere, din curtea interioara a Cetatii Mik�, locatie ideala pentru evenimente in aer liber, conservand ambianta istorica a veacurilor trecute. Inainte de, in timpul si dupa interventiile oficialitatilor invitate la festival si ale organizatorilor, atmosfera de epoca a fost creata de ansamblul
Flauto Dolce din Cluj, condus de Zolt�n Maj�, cu cateva momente din Canzonettele lui Monteverdi, prezentate intr-un aranjament scenografic desprins parca de pe panzele pictorilor Renasterii tarzii italiene. Am apreciat cescuta de alama din care soprana Mihaela Maxim sorbea elegant din cand in cand, ornamentele tortitei potrivindu-se de minune cu cele ale vocii.
Seara s-a incheiat cu un spectacol de dans si muzica din timpul lui Shakespeare, ansamblul Flauto Dolce cu „intariri” vocale (aceeasi Mihaela Maxim, alaturi de basul B�la Naphegyi) acompaniind ansamblul istoric
Passamezzo, tot din Cluj (condus de M�ria Szab�), care a prezentat in premiera absoluta un colaj de trei momente inspirate din piesele
Femeia indaratnica,
Visul unei nopti de vara si
Mult zgomot pentru nimic, pe muzica de John Dowland, Thomas Morley, Robert Jones sau chiar Henric VIII si contemporani ai lor de pe continent. Coregrafia semnata de Csilla Juh�sz a imbinat cu pricepere pasii de dans ai epocii cu miscari originale, solistice sau de ansamblu, iar viziunea proaspata a regizoarei Annam�ria Gomb�r a adaugat armonie si umor unui spectacol in splendide costume de epoca, care ar putea figura cu succes in repertoriul teatrelor Odeon si Bulandra, in cadrul programelor dedicate muzicii si dansului. Dupa mica receptie care a urmat, la care artistii, spectatorii (peste 350) si organizatorii au ciocnit o cupa de sampanie sau un pahar de vin (dupa gust) pentru succesul festivalului care tocmai incepea, serata de dans renascentist pentru public a incheiat prima zi.
______
Autor:
Radu Radescu