Fila 8: duminica, 20 iulie 2008Festivalul de Muzica Veche de la Miercurea Ciuc incepe si se termina, nu intamplator, intr-o duminica. Ultimele doua concerte ale festivalului au fost gazduite de biserica Manastirii franciscane din Sumuleu-Ciuc, unde muzica sacra e la ea acasa. La pranz, organista
Ursula Philippi din Sibiu a oferit, dupa slujba de dimineata, un recital cu muzica de orga din manastiri europene.
Un program foarte inteligent ales, din doua motive. Mai intai, ne aflam tocmai in incinta unei manastiri, si nu oricare, iar periplul muzical a inclus compozitii din culegeri, tabulaturi, colectii si arhive ale unor lacasuri de cult din Polonia, Portugalia, Franta, Spania, Italia, Germania si, evident, Transilvania (ca bis, o lucrare din codexul local, cel al lui Joannes K�joni, in semn de pretuire). In al doilea rand, lucrarile au fost selectate dupa criteriul caracterului accesibil, luminos si ludic, foarte nimerit pentru o amiaza destinsa de duminica. In plus, Ursula Philippi fiind o specialista a orgilor istorice din Transilvania, a stiut sa-si aleaga cea mai inspirata registratie pentru interpretarea unor piese de muzica veche (secolele XVI-XVIII) pe un instrument de secol XX.
Seara aceleiasi zile a adunat in aceeasi biserica peste 400 de spectatori, dornici sa asculte piesele pregatite de
Orchestra de Camera Ciuc (pregatita in timpul anului de violonistul L�szl� Kov�cs), aflata acum sub conducerea artistica a mai vechii noastre cunostinte, Ulrike Titze, care a ales lucrari pentru orchestra din barocul tarziu german. Exceptie (de la regula instrumentala) a facut doar prima piesa, o cantata sacra de Bach, la care a participat un ansamblu vocal, iar solista a fost soprana R�ka Palocz, de data aceasta intr-o cu totul alta impostatie si maniera (fata de repertoriul medieval), umpland cu vocea sa viguroasa si ferm condusa imensul spatiu de sub boltile bisericii. La compozitiile apartinand lui Telemann, Kirnberger si Fasch, s-au remarcat tinerii solisti de la oboi, corni si fagot, dar intreaga orchestra a sunat omogen si consistent, semn ca deja cei trei ani de experienta comuna cu Ulrike au lasat, din ce in ce mai vizibil (de fapt, audibil), urme semnificative.
Dar poate ca piesa la care reactia auditorilor a fost cea mai calda a ramas Concertul in re major pentru clavecin, corzi si continuo de Carl Philipp Emamuel Bach. Solistul, Erich T�rk, a respectat uzantele epocii in astfel de situatii, fiind chiar el autorul celor doua cadente care au putut fi ascultate pe parcursul lucrarii, incantand prin agilitatea si rafinamentul interpretarii.
Dupa cum a remarcat cu umor publicul prezent, ultimul act al festivalului (bisul dat de orchestra) a fost tocmai... o uvertura (reluarea primei parti din cantata de Bach), ceea ce semnifica faptul evident ca ne-am despartit cu totii, dupa o cura intensiva de 8 zile si peste 20 de concerte de muzica veche, cu impresia ca editia de anul viitor deja a inceput...
Chiar asa, dragi prieteni, la anul trebuie neaparat sa veniti cu totii la Miercurea!
Radu Radescu Foto:
Gyula Adamjurnalist de serviciu
______
Autor:
Radu Radescu