Jurnal de festival – Miercurea Ciuc 2008

Fila 7: sambata, 19 iulie 2008

Ziua de sambata a fost, daca ar fi sa o luam separat, un mini-festival in sine. Trei concerte „la pachet”, din nou in ambianta arhaica a Cetatii Mik�, al carui elegant amfitrion a fost, ca in fiecare an, domnul Zsolt Gyarmati, directorul Muzeului Secuiesc al Ciucului. Din fericire, vremea a tinut cu muzica veche, norii de deasupra orasului fiind doar decorativi si prietenosi. Primul concert a adus in atentia spectatorilor un ansamblu veteran in muzica veche din Transilvania: Collegium din Carei, condus de distinsul muzician si savant Endre De�k, aflat printre foarte putinele formatii inca active dintre cele care au pus bazele acestui festival, cu 28 de ani in urma.



Programul Muzica Brasovului renascentist a fost structurat in doua parti: muzica engleza pentru doua laute, culeasa de Hans Judenk�nig in Arhivele de stat din Brasov – diafana si curtenitoare – si extrase din culegerea Odae cum harmoniis de Johannes Honterus – cu piese vocal-instrumentale in toate cele trei limbi de circulatie din Transilvania (preponderente in germana, desigur), o nota timbrala aparte fiind data (pe langa flaut, viola da gamba si percutie) de prezenta multiplicata a unui instrument de suflat rar la noi in tara: cromorna (< germ. Krumhorn).

Dupa un peregrinaj care a durat peste 500 de ani, veniti tocmai din Cetatea Buda de pe timpul regelui Matia, in Cetatea Mik� au poposit pentru o ora doi rapsozi pribegi, cu hainele ponosite si prafuite de atata drum: vienezul Eberhard Kummer, un veritabil minnes�nger, si budapestanul Tam�s Kobzos Kiss, un trubadur de multa vreme iubit si apreciat in Ciuc. Colegi in ansamblul Clemencic Consort, cei doi i-au facut o reverenta fiului lui Iancu de Hunedoara prin cantece austriece si maghiare care au circulat in perioada domniei acestuia sau care l-au omagiat un secol mai tarziu.



Firescul dialogului intre protagonisti si stilul frust, percutant si usor rugos al declamatiilor cantate au incalzit si au bine-dispus spectatorii tot mai infrigurati dupa lasarea serii. Finalul i-a gasit pe cei doi din nou la drum, in tandem, cantand fara instrumente intr-o „tropaita” arhaica serpuind printre spectatori, joc in care li s-a alaturat admirabil, pe parcurs, violonista Ulrike Titze. A fost un gest simbolic: o mana intinsa, peste secole, dinspre galanteria barocului inapoi catre simplitatea plina de miez a izvoarelor medievale. Fibra care ii uneste e aceeasi.

Ansamblul Musica Historica implineste anul acesta 20 de ani de existenta si a tinut sa marcheze aceasta aniversare printr-un panoramic muzical din Ungaria si Europa de Est in timpul regelui Matia. Este perioada in care stilul gotic se topeste in forme renascentiste, dualism in care s-a exprimat curentul umanist in majoritatea tarilor Europei.



Ca urmare, programul a continut muzica ceha, bulgara, maghiara, chiar si turca. Arsenalul bogat, deja binecunoscut, al instrumentelor de epoca ale formatiei (fidula, lauta, lafta, flaut, cobza, cimpoi, gemshorn, schalmei etc.) a fost completat cu vocea lina, dreapta si curatata de orice impuritati stilistice contemporane a sopranei R�ka Palocz, pe care aveam s-o regasesc, surprinzator, chiar a doua zi, intr-un registru cu totul diferit. Dar acesta este deja subiectul ultimului episod...


______
Autor: Radu Radescu

pagina urmatoare »