Jurnal de festival – Miercurea Ciuc 2008

Fila 6: vineri, 18 iulie 2008

Ce urmeaza? Ziua de vineri: un regal de muzica baroca si de arta a spectacolului! Ansamblul Meridiana din Basel, intr-o componenta multinationala: franco-anglo-norvegiano-suedeza (sosit prin bunavointa fundatiei Pro Helvetia), ne-a daruit cu profesionalism si maiestrie un recital exemplar de muzica europeana din perioada lui Telemann. Instrumentele: flautul drept, fagotul si oboiul baroc, viola da gamba si clavecinul (pus la dispozitie prin amabilitatea lui Erich T�rk) au sunat impecabil, spre deliciul si admiratia publicului alcatuit din specialisti sau cunoscatori (foarte numerosi) ai muzicii vechi.

A existat in program o sonata in do major pentru gamba si continuo care, pur si simplu, m-a incantat, facandu-ma sa regret cu atat mai mult ca autorul ei (de origine germana, judecand dupa stilul apropiat de Bach), a... uitat sa semneze lucrarea!



Evenimentul poate cel mai asteptat al festivalului a fost premiera absoluta in Romania (la Teatrul municipal „Cs�ki J�t�kszin”) a celei dintai opere cunoscute in istoria muzicii, La Rappresentatione di Anima et di Corpo de Emilio de’Cavalieri, de la a carei premiera au trecut 408 ani! Ca exponent al Renasterii tarzii, compozitorul a incercat sa reinvie stilul dramei antice grecesti printr-o alegorie in care a inlocuit declamatia cu cantul si a adaugat elemente inspirate din misterele medievale italienesti. Personajele principale, Corpul si Sufletul, arbitrati de Intelect si secondati de numeroase alte figuri emblematice, incearca sa rezolve eterna dilema a fiintei umane, care, in dualitatea ei apolinic-dionisiaca, oscileaza intre ispitele lumesti si bucuriile spirituale.



Actiunea dramatica poarta acest cortegiu intr-un periplu care porneste si se incheie (cu happy, desigur) pe pamant (la parter, cum ar veni), precum si la celelalte doua nivele, inferior si superior (iertata-mi fie comparatia!). O productie originala, realizata special pentru Miercurea Ciuc de un intreg batalion de interpreti vocali (Canticum Novum), instrumentisti (Collegio Stravagante, foarte seriosi de aceasta data!) si dansatori, aflati sub „comanda” unor nume grele de la Royal College of Music din Londra: Mary Collins – regizoare, coregrafa si dansatoare (o veritabila magiciana, care impreuna cu puck-arielul Steven Player formeaza un cuplu de vis) si Adrian Butterfield – conducator muzical (derivat dintr-un violonist baroc de exceptie). Costumele create de doamna Edith Schlandt din Brasov si adaptate pentru spectacol de asistenta de regie Irina Macovei au fost absolut magnifice, subliniind, prin detalii fine si accesorii, caracterul alegoric al fiecarui personaj. Dintre solisti, as vrea sa-i amintesc pe cei doi interpreti titulari, tenorul Mircea Ciurez (Corpo) si soprana Ruxandra Cioranu-Ibric (Anima), precum si pe basul Sorin Dumitrascu (in triplu rol: Tempo, Mondo si Consiglio), toti trei impecabili, cu voci nobile si stapanind stiinta rara a ornamentatiei.

Ovatiile publicului au (re)adus artistii la rampa minute in sir, semn ca acest produs cultural marca Orange poate fi de acum exportat cu succes si, de ce nu?, invitat in stagiunea baroca a Operei Nationale din Bucuresti. O serata renascentista spontana si un cocteil spumos au incheiat apoteotic ziua a sasea a festivalului.

Tot vineri, au avut loc simultan alte doua concerte in Castelul din Lazarea: Muzica nobilimii maghiare din secolele XVI-XIX, al ansamblului local Codex, condus de Ign�c Filip (pe care, din pacate, l-am ratat) si Pomul incovoiat de fructe, al ansamblului Musica Historica din Budapesta, condus de Cs�rsz Rumen Istv�n (pe care, din fericire, aveam sa-l recuperez a doua zi).


______
Autor: Radu Radescu

pagina urmatoare »