Festivalul de Muzica Veche Miercurea Ciuc 2010

Atat pentru spectatori, cat si pentru organizatori, sambata a fost o zi grea, in care gradul de concentrare al evenimentelor programate in festival a atins apogeul. Dupa deschiderea de dimineata, din curtea Cetatii Mik�, prin spectacolul dedicat copiilor de ansamblurile-junior Schola Cantorum din Lupeni, Dargason din Cluj-Napoca, P�rgetty? si Talentum din Miercurea Ciuc, au urmat nu mai putin de 5 (cinci!) concerte.

Liceul de arta a adunat, la o ora de dupa-amiaza, elevi, parinti si profesori, dar si spectatori curiosi sa verifice modul in care suna viitorul muzicii vechi din Transilvania. Absolventii cursurilor Universitatii de Vara de Muzica Veche au incercat sa demonstreze, prin concertul in care au fost protagonisti, tot ce au invatat si au acumulat in cele sase zile de studiu la cele opt cursuri organizate: sase de instrumente istorice, unul de canto baroc si unul de dans renascentist. Cei 38 de cursanti de varste, pregatiri si experiente diferite au fost in egala masura fericiti sa se exprime in fata unui public numeros si rabdator si sa-si afirme pasiunea si dedicatia fata de valorile in devenire ale muzicii vechi.

Vremea a facut posibil ca, in sfarsit, intalnirile in aer liber, planificate in curtea Cetatii Mik�, sa poata fi respectate. Primul modul a adus „la pachet” un tronson de cultura muzicala veche, prin reluarea unui obicei specific editiilor de inceput ale festivalului: grupajul de programe scurte, a cate 20-30 de minute fiecare. Un „cuplaj” care a adus laolalta trei concerte intr-unul singur, cu ansamblurile K�joni Consort din Baraolt, Flauto Dolce din Cluj-Napoca si Collegium din Carei.
in prima parte a concertului sau, ansamblul K�joni Consort ne-a insotit intr-o scurta calatorie in lumea muzicii spaniole, pornind de la cantecele pelerinilor catre Santiago de Compostella (sec. XII, XIV) si ajungand la temperamentalele lucrari vocal-instrumentale din manuscrisul Cancionero Musical de Palacio (sec. XV-XVI). Formula instrumentala bogata, axata pe compartimentele de suflatori (flaut drept), corzi (vioara, viola, violoncel) si percutie fac ca lucrarile pentru ansamblu larg sa-si gaseasca o cale de rezolvare mai fericita decat cele de finete individuala. Momentul emotionant al programului a venit, insa, in partea a doua, cand au fost invitati sa urce pe scena acei membri fondatori ai ansamblului care nu mai fac parte din formula actuala de componenta. impreuna cu aceste „intariri”, formatia a abordat cu aplomb si vigoare o suita de dansuri din Codex Caioni pe care a interpretat-o si in 1991, la debutul sau pe scena festivalului. in opinia mea, cei care au ales intre timp sa-si desparta drumul de cel al formatiei ar trebui sa mediteze cu seriozitate la reintoarcerea intr-o echipa care chiar si fara continuitatea unei practici comune in ultimii ani dovedeste o coerenta izvorata din impartasirea unui ideal.

Zolt�n Maj�, conducatorul ansamblului Flauto Dolce, si-a intitulat tronsonul cu care formatia s-a prezentat in festival Cele mai reusite piese din cei 10 ani de existenta sau 10 ani in 20 de minute. Am detectat o urma de ironie jucausa in aceasta denumire, dat fiind gradul ridicat de compresie a timpului de scena care i-a fost atribuit tocmai in anul aniversar al formatiei, in 2010 FlaDo implinind un deceniu de activitate muzicala. Actul de nastere al acestei ineditei formule de trio flautistic, la care se adauga o voce de soprana, a fost semnat in anul 2000, la Sighisoara, in Turnul Fierarilor, in cadrul Festivalului de Arta Medievala. Programul de atunci se numea Muzica noua la instrumente vechi si prezenta o idee novatoare de inversare a practicii obisnuite pe atunci (dar prezenta si azi, din pacate) de a interpreta muzica baroca pe instrumente moderne.

 

Pornind la atac cu toata gama instrumentelor din familia flautului drept (it. flauto dolce, germ. Blockfl�te, fr. flûte à bec, eng. recorder), ansamblul si-a propus si a reusit in acest deceniu, prin programe atent alese si inspirat denumite, sa aduca in prim-plan muzica scrisa de-a lungul a peste sase secole pentru acest instrument, dar si transcriptiile, prelucrarile si aranjamentele pentru flaut drept dupa alte lucrari (realizate cu fantezie si  originalitate de directorul artistic al ansamblului), punand astfel in valoare posibilitatile tehnice si expresive deosebite ale „flautului dulce”. Zonele de culoare etnica locala (piese traditionale maghiare, evreiesti, romanesti si tiganesti), reluate selectiv din recitalul de la editia anterioara (Arde-ma si frige-ma), au facut deliciul publicului, dispus oricand sa guste lirismul tulburator al cantecelor hasidice in amestec cu umorul bine dozat al pieselor romanesti cu titluri deocheate.

Ansamblul Collegium din Carei, condus de Endre De�k, laureat anul trecut al inaltei distinctii ungare „Lauta lui Tin�di”, si-a construit scurtul program tot in doua parti, ambele menite sa aduca un omagiu memoriei unuia dintre pionierii muzicii vechi din Transilvania, J�zsef Babrik, prematur disparut in urma cu 36 de ani si care in 2010 a fost distins post-mortem cu acelasi important premiu acordat la Budapesta. Cu experienta artistica dobandita in peste trei decenii de scena si cu eruditia unui spirit enciclopedic in aria muzicii vechi, cercetatorul stiintific, colectionarul, instrumentistul si pedagogul Endre De�k a prezentat in deschidere trei piese de muzica elisabetana (doua songuri de John Dowland si unul de Thomas Campion), in care a acompaniat la lauta vocea eleganta a sopranei Ildik� Keresztesi. A urmat un moment neanuntat in program, dar care a produs publicului o puternica emotie, prin rostirea unui laudatio la adresa lui J�zsef Babrik tocmai de catre doamna N�ra Brandner, veche prietena si colaboratoare, initiatoarea uneia dintre primele formatii de muzica veche din tara. Student fiind, am descoperit mirajul sonurilor din manuscrisele si codicele transilvanene si prin discul editat la Electrecord de catre aceasta formatie targumuresana. Prezenta la Miercurea Ciuc a doamnei N�ra Brandner (care de mai bine de doua decenii traieste in Ungaria) si pasiunea cu care a evocat personalitatea singulara a lui J�zsef Babrik m-au incredintat o data in plus ca devotamentul pentru muzica veche, practicata cu fidelitate si consecventa, se imbogateste si se adanceste in timp, fiind o „maladie” usor transmisibila si fara remedii cunoscute. Plecaciunea adanca in fata talentului fecund al maestrului omagiat s-a cristalizat, in partea a doua a programului ansamblului Collegium, printr-o suita de piese scrise de J�zsef Babrik in stil renascentist si aranjate – pentru structura instrumentala a formatiei pe care o conduce – de catre Endre De�k, tot in stil renascentist. A rezultat astfel un miraculos amalgam sonor, in care fuziunea subtila intre arhaic si contemporan a dat acestor piese cu dubla apartenenta savoarea unei formule secrete si demult uitate din laboratorul unui alchimist modern.

Ansamblul Musica Historica si rapsodul Tam�s Kobzos Kiss au acumulat o vechime considerabila in acest festival, locul lor la fiecare editie fiind de fiecare data bine stabilit. Concertul care a incheiat ziua de festival a fost menit sa marcheze o alta aniversare cu multe rotunjimi: 60 de ani de viata si 20 de ani de participare neintrerupta la manifestarea de la Ciuc a lui Kobzos. Preocuparea ca toate aceste prezente ale sale pe scena festivalului sa aduca mereu ceva nou, sa fie atractive si incitante pentru public, a fost evidenta in cei sase ani de cand il urmaresc. Artistul autentic stie ca nu se poate salva doar prin stil si  autenticitate, ca are permanent nevoie de reinnoire, de repertoriu variat si de formule de spectacol care sa surprinda si sa incante. Ca urmare, a hotarat ca aceste doua decenii de atasament fata de publicul din Miercurea sa le sarbatoreasca alaturi de prieteni apropiati, pe langa ansamblul Musica Historica invitand un vechi colaborator, si anume, pe Laszl� Kuncz, o personalitate care a adus in program aerul elegiac al unui bard calator. Patru module distincte au stat la baza edificiului muzical construit in fata spectatorilor care au dat viata curtii interioare a cetatii: muzica trubadurilor si a colectiilor medievale, muzica veche bilingva turco-maghiara, momentul omagial �d�m Horv�th P�loczi (250 de ani de la nastere) si cantecele lui Mih�ly Vit�z Csokonai. Un tip de diversitate care a readus in atentie structura stratificata a unui program proiectat pe principiile jocului de puzzle, asa dupa cum a fost pusa in opera intreaga seara de sambata.