Un vis implinit - Creasta Arpaselului

E 20.30 si marsul acesta ne solicita mai mult decat credeam. Oboselii de peste zi, i se adauga acum efortul sisific de a sparge urme in crusta de zapada ce se rupe sub greutatea noastra la fiecare pas. Uneori intram pana aproape de genunchi. Arpaselul ne mai supune la o incercare ca sa nu zicem ca-i simplu :D si trimite valuri de ceatza si o fulguiala usoara, e deja intuneric de-a binelea. Stim aproximativ directia de urmat, cunoastem caldarea, insa vizibilitatea e f mica. Speram sa ne ajute lumina stelelor si a lunii, dar cetzurile nu ne lasa sa zarim piciorul Caprei unde este cortul nostru.

Oare vom nimeri valcelul bun de urcat? oare vom dormi afara? Se intampla din nou o minune ... ii arat lui Cata o stea stralucitoare ce razbate din cetzuri undeva unde banui linia crestei noastre, o fi Luceafarul? dar parca se misca ... pun frontala pe flash intermitent si "steaua" imi raspunde :)) e clar, nu e stea, e "farul din Alexandria" care ne calauzeste pasii, e Schipi, un adevarat camarad care indura frigul stand pe loc si-si ghideaza coechipierii! Luminita sta fidela la locul ei, mai dispare printre cetzuri, mai reapare, mai dispare inspre cort ;) cam banuim noi de ce ;)) oare ni se pregateste ceva? :P

Asta ne face sa uitam putzin de efortul depus pt a invinge zapada, dar nu-i usor deloc sa inaintam, strangem din dintzi, caut tot felul de motivatzii interioare pt a ignora distantza enorma care inca ne separa de "farul din Alexandria".

Acum se simte antrenamentul depus in ultimele luni, distantza scade incet-incet, luminitza se mareste, sting frontala, luminitza poleieste zapada cu lumina alba si-mi arata calea, incep sa disting vocea lui Schipi, ultima panta de urcat, intram pe valcel, evitam mijlocul lui si pt sigurantza prindem o mica crestulitza stancoasa, am uitat de efort, prind aripi, e mai placut sa urci pieptis la deal decat sa spargi urme pe curba de nivel, prind viteza, putzin cramponaj si catzarare pe stanci si ... gata, am iesit! sunt langa Schipi! am facut Arpaaaaaaselul! simt cum ma inunda o bucurie imensa, simt doar caldura si multzumire interioara... il astept si pe Cata sa ajunga din urma ... ninge cuminte si asezat si 3 oameni se imbratziseaza sincer si bucurosi in noapte.

E ora 22.00, suntem obositzi, dar fericitzi dupa 16.5h de munca, am terminat cu bine tura, am ocolit toate pericolele, iar eu mi-am implinit visul. Acum pot sa ma bucur ;)

Am intuit bine motivul disparitziilor repetate la cort ale lui Schipi :P ... o supa fierbinte ne asteapta pe amandoi, ce baiat de treaba e Schipi asta! ii multzumim ca ne-a ghidat cu atata rabdare. Urmeaza papa, mananc tot ce prind la mana :) apoi povesti la cort si un somn adanc si odihnitor pana luni dimineatza ... fara alarma pe ceas :)

Luni zi de relax, strangem alene bagajele si cortul care il dezgropam din zapada, a nins asezat toata noaptea, vremea s-a stricat, ne invaluie cetzurile, vantul si ninsoarea ... cetzurile se dau putzin la o parte cat sa ne luam ramas bun de la Arpasel, apoi si-a ferecat portzile pt cine stie cate zile ...
Intoarcerea la Balea e fara istoric, apoi reintalnirea cu Alinu' care dormise la Paltinu ca sa nu inghesuie oamenii obositzi la cort ;)) si asta a fost ... acum mai bine de 10 ani cand faceam primele ture de iarna in Tarcu si Retezat, auzisem si citisem de Arpasel, imi parea ceva impresionant care ma infiora, numai unii oameni pot face asta imi spuneam :) nu-mi puteam imagina ca voi trai o zi ca si asta ;)

PS. Din pacate o nefericita intamplare a umbrit intoarcerea noastra acasa ... Schipi a avut un accident stupid in fatza cladirii telecabinei Balea, s-a ferit pe munte, insa a alunecat pe poteca unde umbla toata lumea, rucsacul greu din spate a contribuit la accident si s-a ales cu o fractura la glezna, osul peroneu ... ceasul rau! asa c-am dat o vizita la urgentze la Sibiu, atele, ghips si din pacate 3 luni de indisponibilitate :(

PS+ Acasa insa ma astepta o surpriza extrem de placuta ;) deschid usa si ... casa plina de prieteni care ma asteptasera pana la 11pm sa sarbatorim mica mea reusita :P ... cica lumea era bucuroasa ca scapase de obsesia mea Arpaselul :D mai ales Gianina mea ;)) si cum e buna organizatoare a planuit spontan totul si plina de idei nastrusnice m-a asteptat cu o inovatzie proprie: sandwich-uri cu dedicatzie :P cu tort si alte bunatatzuri ... sunt tare norocos sa am langa mine pe cineva care ma sustzine moral sa lupt sa-mi implinesc visele :-) cele mai multe ni le implinim impreuna in pasi in doi pe munte.



_______
Fotografii: Alin Tanase, Catalin Pobega, Alin Ciula, Sorin Schipor (Schipi).
______
Autor: Tanase Alin

CUPRINS: {name}