3 dimineti pe langa Arad

Ziua Zero.
"E obositor sa mergi cu masina. E drum lung...foarte foarte circulat. Faci 12 ore pana acolo. Mai bine cu trenul)
Ma bucur ca nu am urmat indrumarea.
In ziua zero inceputa in Bucuresti la ore din noapte...si sfarsita la 6 seara in fata hotelului Arad, am cam traversat tara. cu abateri stanga dreapta.
fericita de libertatea mea, m-am oprit sau m-am abatut unde m-a purtat intuitia, si bine am facut.
Cum treci de Sebes, se simte un pic alta lume. In primul rand, lumina e alta. Apoi, forma pamantului e mai blanda, dealurile se scurg, energia e calda. E toamna, si toamna aici miroase a galben pai.


Sebes: Catedrala Evanghelica
O vad de departe. ma pierd cu masina pe stradute cu sens unic. parchez. Imi iau dintr-un magazin o cutie de lapte si in timp ce sorb privesc strada, fac cateva poze cladirilor vechi, cu iz medieval si privesc din afara, incercand sa-mi obisnuiesc ochiul, aceasta constructie grandioasa despre care nu stiu nimic.



Catedrala este construita din piatra si are o valoare deosebita ce vine din imbinarea stilului romanic cu cel gotic, corul fiind cea mai valoroasa opera de acest gen din Transilvania. In jurul catedralei se pastreaza resturi de ziduri si turnul portii, elemente ce dateaza din prima fortificatie din acest oras, care inconjura biserica la sfarsitul secolului XII.
Partea veche, in stil romanic, a acestei biserici, dateaza din timpul invaziei tatare (1241), fiind o basilica cu trei nave. Nava centrala a fost mult inaltata si boltita in timpul lucrarilor efectuate in secolul al XIII-lea, iar celelalte trei laterale, au fost largite si inaltate in secolul al XIV-lea. Astazi, ele sunt reunite sub un singur acoperis. Vechiul cor romanic a fost inlocuit cu unul gotic de tip hala, acoperit cu bolti care se sprijina pe arce de ogiva. Exteriorul acestei portiuni este decorat cu statui de piatra, baldachine si fiale.



Curtea interioara e o oaza...minunata, atat de minunata incat savurand linistea si energia locului, s-a facut pauza de pranz si n-am mai putut intra sa vad si interiorul catedralei. Cea mai pregnanata senzatie? Stand la baza zidurilor, aproape ca ti se taie rasuflarea sub impresia ca se apleaca peste tine.

5 km, Conacul Cut.
Erau niste dealuri atat de frumoase...drumul parea ca se infunda in coclauri .... denumirea suna incitant si promitea. Conac. Si-am cotit dreapta :)
D-apoi...m-am oprit sa fotografiez o acvila, se rotea..o frumusete deasupra unui drum starjuit cu plopi galbeni, iar in sat am intrebat in toate partile unde este conacul Cut. oamenii se uitau la mine curiosi. Ma indoiesc ca aveau prea multi turisti...drumul era rupt, casele erau minunate, cu porti din piatra, o frumusete, cu arcade. dar nimeni nu stia de conacul Cut.
Unii m-au trimis la casa parohiala, altii la biblioteca...niste fete m-au indrumat cu simt de raspundere de am ajuns la o stana plantata pe coama dealului, la vreun kilometru de sat.
Am renuntat la conac.
Am fotografiat o casa in paragina, cu caramida rosie sangerie iesind de sub tencuiala albastra, vie. Mi-am facut curaj si i-am tras cateva poze dupa ce i-am dat tarcoale...neindraznind .
Pentru mine acea casa este conacul din Cut.



Cum sa va spun, drumul prin partile acelea este perfect, asfaltul e de catifea...si noroc ca traficul era din contrasens iar pe sensul meu de mers era...sa zicem...mai relash.

Milova.
Milova e un satuc intre dealuri. Nu stiu de ce m-am oprit la acea raspantie de drumuri. E acolo o constructie interesanta, pare sa fi fost o biserica.
Si ea in paragina. m-a frapat sa gasesc un fel de mic sanctuar in paduricea incalcita din spate in care m-am incumetat. Si niste cruci sculptate, intr-un mod deosebit. Nu am gasit date despre aceasta locatie, langa ea fiind un domeniu incuiat bine cu lacate unde nu m-am incumetat sa patrund prin efractie. Dar am sa caut informatii.


(adaugare: era vorba de conacul lui Stefan Cicio Pop construit pe la sfirsitul secolului al XVIII - lea. avand pilastrii cu capiteluri in stil doric.)
Drumeagul pana in Milova e ceva mai lat decat latimea unei masini, si serpuieste printr-o padurice tanara. Si te trage asa de tare incat in loc sa ma intorc ..si sa-mi reiau drumul, tot mergeam inainte si hai..inca un pic, sa vedem ce e mai incolo...si inca un pic, si am iesit uite asa fara sa stiu iar in drumul european Deva Arad.



Din Milova se pare ca s-a extras cupru, as fi colindat prin zona dar trebuia sa ajung la destiantie in timp util . :) Un obiectiv care ar merita vizitat ar fi ramasitele unui baraj contruit undeva in jur de 1800, pe valea Milovei, si numit "Zidurile de la Tau"

Si-am mai poposit in Ilia. Unde am vazut eu din mers un fel de cula. Era un conac vechi, unguresc, locul de nastere al lui Bethen Gabor, principe al Transilvaniei intre 1613 si 1629 .



Si o petrecere a maghiarilor care sarbatoreau (din pacate nu am inteles excat ce, o victorie asupra turcilor din cate am priceput) succesiv in cateva orase. De aici urmau sa merga in Deva.





Oamenii mancau gulas gatit la ceaun, purtau haine populare si petreceau medieval. Eu am invatat sa trag cu arcul, exersand alaturi de copiii prezenti acolo, pe niste desena mari infatisand turci, pictate de ei :)


______
Autor: Irina Cristian

pagina urmatoare »