3 dimineti pe langa Arad

Iata ce spunea Ioan Slavici in amintirile sale despre Cetatea Siria:
C�nd eram copil mai mic vedeam cetatea Vilagăşului numai de jos, din sat; mi se părea mică şi nu mă �ndoiam că grăiesc adevărul cei ce-mi spuneau că ea a fost zidită de fiica unui uriaş care-ngrămădea bolovanii de peatră [sic] �ntr-un car cu patru boi, pe care-l lua-n poala ei şi-l ducea-n v�rful dealului, căruia �i zic maghiarii "Kopasz", adecă pleşuv, iar rom�nii Coposul. După ce am mai crescut, m-am �nvrednicit să urc dealul p�n-acolo şi am văzut că zidurile sunt �nalte, groase, multe. (...)

Izbucnind la 1848 răzmeriţa, aşa zisa inteligenţă a rom�nilor din podgorie s-a dat de partea maghiarilor, care-i adimeniseră [sic] cu g�ndul că se luptă pentru libertate, egalitate şi frăţietate. Erau �n dieta de la Dobriţin chiar şi trei deputaţi dintre rom�nii din podgorie: Gheorghe Popa, Sigismund Popovici (...) şi Sigismund Borlea (...). Mulţimea mare a poporului, prostimea cea cu bun simţ, ţinea �nsă cu �mpăratul. (Ioan Slavici, Amintiri (fragmente), ediţie �ngrijită de George Sanda, Bucureşti 1967)



Satul Siria, atestat documentar in 1169, aflat la poalele muntilor Zarand era in secolul XIV resedinta de cnezat. Mai tarziu, intre 1444 si 1445 face parte dintr-un vast domeniu detinut de Iancu de Hunedoara.
Cetatea ce strajuieste satul dateaza din secolul XIII. In maghiara se numeste Vilagos, �n germană Hellburg, insemnand "Cetatea luminată") .
Siria este pe rand: resedinta a cnejilor romani, detinuta de Matei Corvin, de familia Bathory care o solidifica, cade apoi sub ocupatia cetelor taranesti conduse de Gheorghe Doja. Apoi este cucerita de turci si din nou trece printr-o faza de intarire a fortificatiilor. Intre 1599 si 1600 serveste ca garnizoana a lui Mihai Viteazul, apoi intre 1607 si 1693 va fi sub ocupatie otomana. Cucerita de catre habsburgi Cetatea Siria este distrusa in 1784 din ratiuni strategice.

Cu regret, trebuie sa spun ca nu am ajuns decat la poalele ei.
Atragand prin ineditul excursiilor pe care le faceam in fiecare dimineata pornind din Arad, niste tovarasi de drum italieni si pe Dana (pe care trebuie sa o iau odata intr-o excursie trasnita, i-am promis) am incercat tot felul de variante de acces, recomandate de cativa sateni, mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza, am sfarsit prin a ne infunda cu masina pe pajistea inierbata unei stane. Femeia de acolo era nespus de vorbareata si de curioasa de musafirii aiuriti.



Am vrut s-o pornim pe jos, am renuntat la idee, am scos masina din iarba presarata cu bolovani facand o volta chiar prin locul plin de gojgorele de oaie de langa stana si ne-am scoborat in sat. Drumul pana la cetate , caci este un drum, incepe cu un urcus pieptis pe un grohotis si stanca pe care mi-ar placea sa ma incumet daca as avea un 4X4. Asta e..obisnuiesc sa calatoresc singura, si stiu foarte bine de ce..
In sat voiam sa vizitez castelul Bohus si muzeul Ioan Slavici.

In fapt, Castelul Bohus, inconjurat de niste gradini spatioase cu platani si castani colosani, gazduieste din 1960 muzeul Slavici si o expozitie permanenta consacrata compozitorului Emil Monţia. Intr-una din camere se gasesc obiecte relevante asupra evenimentelor din 1848-1849: picturi, scrisori, fotografii, cateva piese de mobilier, (masa pe care Artur G�rgey a semnat actul de depunerea a armelor, armistitiul a avut loc pe 13 august 1849. Armata maghiară s-a predat generalul rus R�diger).


Castelul Bohus , in stil neoclasic, a fost construit in prima jumatate a secolului 19; este un conac de campie, adunand intr-un singur corp 30 de camere.
Alaturi de gradina conacului se ridica zidurile Bisericii Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril.

Daca ar fi sa spun ce m-a impresionat cel mai tare in muzeu as spune ca Harta cu calatoriile pe care le facea Slavici, in dorinta de a cunoaste cat mai mult si cat mai aproape din lumea despre care scria. Excursii facute pe jos, (din Siria de exemplu pana la Satu Mare, unde si-a dat bacalaureatul cand s-a deschis prima scoala in limba romana), cu caruta sau mai tarziu cu trenul.



Desi aveam intredictie categorica de a face poze, am furat cateva momente si in semibezna aceea am facut cateva cadre. furate.
Doamna care ne-a explicat statea efectiv ca un caine de paza, cu ochii pe mine, nu ma slabea o clipa:)). Am avut noroc cu un telefon care a tarait in camera de la intrare.

______
Autor: Irina Cristian

CUPRINS: Prima Pagina   Ziua Zero - On the route: Sebes, Cut, Ilia, Milova...   Ziua 1: Cetatea Soimos si Baile Lipova   Cetatea Siria, Casa muzeala Ioan Slavici