Sambata, 23 August. Ne-am trezit cu energie istorica si am strans corturile beneficiind din nou de un rasarit de soare spectaculos acompaniat de data asta de cativa delfini care inotau frumos foarte aproape de mal. Am trecut rapid prin complexul de casute si am pornit din nou la drum in echipa completa. Drumul pana la Periboina (8 km) l-am facut pe o plaja lata de 5-6m si singurul lucru de remarcat este o cherhana veche la care totusi am vazut ceva miscare dar al carui nume nu-l cunoastem. Aproape de Periboina au inceput sa apara si turisti pe plaja, nu mai mult insa de 10 persoane. Zona este foarte placuta pentru cei ce cauta un loc de plaja discret si destul de usor de ajuns (se poate ajunge cu masina pana la Periboina pe un drum de tara).

Dupa o pauza de pranz de o ora si jumatate, am traversat stavilarul de la Periboina, am mers pe langa canalul ce leaga lacul de mare si ne-am continuat drumul de-a lungul plajei. Din loc in loc erau corturi si masini parcate langa corturi. Plaja are 3-4m latime in zona Grindului Chituc, pe unde eram noi atunci, si destul de multe scoici. Am trecut pe langa vechea cherhana Chituc si am mai gasit inca un cadavru vechi de delfin. Am mai facut o pauza scurta langa canalul Chituc si ne-am aprovizionat cu apa de la cei care au grija de stavilarul de aici si ar trebui sa nu lase masinile turistilor sa treaca stavilarul deoarece de aici se intra in rezervatia biosferei. Dar asta numai teoretic pentru ca in realitate cu trei cutii de bere date sefu'lui numai exista nici o restrictie.

O data cu trecerea peste stavilar, practic s-a incheiat si bucata noastra de drum prin rezervatie. In acel moment mai aveam de mers 29 km pana la Capul Midia, tinta noastra finala. Fiind abia ora 17 am pornit din nou la drum cu gandul sa facem cat mai mult azi pentru ca a doua zi sa ajungem la o ora rezonabila la Midia. Cum ni se spusese ca la 5 km mai la sud era un pichet de graniceri ne-am fixat ca tinta acel loc in ideea ca ne puteam aproviziona de la ei. Pe la 19, conform GPS-ului nostru parcursesem cei 5 km dar nu sevedea nici o urma de pichet de graniceri. Totusi pe linia orizontului se vedeau stalpii de curent ca se apropiau de plaja, probabil spre o asezare umana. Asa ca desi picioarele noastre protestau si din cand in cand se chiar op[int]uneau, am pus privirele in pamant si am pornit mai departe. Am trecut pe langa niste corturi izolate si pe la 21 am ajuns la cherhanaua Vadu. Aici mai era un cort de petrecareti si pescarii de la cherhana. Pichetul de graniceri era cuprins de o bezna totala si parea parasit. Am intins corturile pentru ultima data, am vorbit cu prietenii si ne-am aranjat preluarea de pe plaja pentru a doua zi. Se vedeau deja luminile catorva sate de la nord de capul Midia, intrarea in civilizatie nu a avut darul decat sa ne induca un sentiment ca expeditia noastra este foarte aproape de sfarsit. Cu gandurile plecate inainte spre casele noastre, ne-am culcat inainte de miezul noptii asistati de un cer plin de stele.