Nu o sa mint: A fost ingrozitor de greu. A fost dureros. Pe alocuri a fost umilitor sa te duci la vale neputincios prin namol. A fost epuizant. Toate hainele foloste azi sunt atat de impregnate de namol ca nu cred ca mai pot fi folosite vreodata. Dupa o jumatate de ora de spalat intensiv cu sapun, mainile imi sunt tot tuciurii.
Sunt aproape sigur ca a fost cea mai grea zi din viata mea.
Imaginati-va o nesfarsita carare foarte ingusta plina de namol. Adidasii la un moment dat nu te mai ajuta. Sandalele la un moment dat nu te mai ajuta. O iei in picioarele goale printre noroi amestecat cu buruieni. Uneori la coborare schiezi prin namol ajutat de un singur bat si in picioarele goale. Alteori strabati rauri care curg la vale. O jumatate de ora de urcus abrupt prin namol in care totul aluneca sub tine. Dureaza si cinci minute sa faci cinci pasi in sus. Nu mai stai sa te mai gandesti ca prin buruienile de care te sprijini pot fi serpi sau alte animalute. E chiar ultima chestie care te poate preocupa. Prima e sa iti tii echilibrul.
Ca un chill-out moment, o iei printre rauri zeci de minute in piciorele goale, atent la fiecare piatra. Cred ca acum detin o mostra, un feeling neintermediat de ce inseamna gherila prin jungla, referintele anterioare limitandu-se la filme cu pistolari americani. Urli, injuri de toti sfintii ca sa te mai racoresti. Si incerci sa iti mentii calmul printre tufisuri ce te izbesc in fata.
O portiune de coborare fara namol pare dar de la Dumnezeu.
Dupa lasarea intunericului cand auzi glasuri intr-un sat nenorocit de pe marginea drumului zici ca ai dat de cea mai avansata civilizatie.
Jungla din Laos nu e o plimbare de placere gen Bucegi sau Retezat. Pentru mine a fost foarte greu. E adevarat ca niste Conversi amarati nu sunt echipament adecvat de jungle trekking. Imi asum greseala.
Am fost intr-un tur organizat
Green Discovery Laos. Cinci turisti (eu, doua nemtoaice, si un cuplu olandez-englezoaica) plus doi serpasi Lao. Care nu au absolut nicio problema sa strabata jungla in papuci! Care nu au absolut nicio problema ca sub ploaia cea mai crunta sa isi termine masa copioasa formata din broaste. Si care sunt extrem de ocrotitori la adresa noastra. Baieti de fala.
Am vazut si cateva sate izolate de munte. Triburile
Hmong si
Khamu. Printre cei mai zambitori oameni saraci oameni din lume. E absolut socant sa vezi asa ceva pe lumea asta in 2008. Daca ma bucur pentru ceva in urma zilei de azi e ca o buna parte din banii dati azi pe excursia asta ajung la acesti oameni care isi cara casa in spate barna cu barna prin jungla. Acolo unde e nevoie cel mai mult. Dar 25 USD * 5 turisti schimba cu prea putin situatia. M-as bucura sa stiu ca banii din turismul pe care aceasta tara fabuloasa ii va produce (si ii va produce cu siguranta) ajung si la aceasta patura sociala.
______
Autor:
Mihai Cristea