China in 3 puncte

Shanghaiul este un oras spectaculos, renascut a nu stiu cata ora prin gratia arhitectilor straini si ai banilor vostri atunci cand va cumparati orice Made in China (adica aprope orice).



Partidul a oprit dezvoltarea Chinei in ansamblu ca sa faca din Shanghai un super oras plin cu zgrarie nori construiti in timp record. Si sunt sute, poate de mii de zagarie nori care, incet-incet, inlocuiesc casutele tradionale, vechi si cam insalubre.

Toata dementa e cauzata de expozitia Mondiala din 2010 si de grandomania chinezilor.

Apropo, orasul e construit pe un sol care nu poate tine noile constructii. Asa ca orasul se scufunda, la propriu, cativa centimetri pe an.
Explicatie pentru non-geologi: asta e destul de grav.

Istorie ciclica
Spuneam ca orasul a renascut a nu stiu cata oara pentru ca “Parisul Orientului” a fost demolat sau pus de butuci de cateva ori, cam o data la 20-25 de ani, dupa o perioada de inflorire.

Pe rand, Shanghaiul a fost distruz de englezi, francezi, japonezi, comunisti, mafioti – nu neaparat in ordinea asta. Toti care au fost pe acolo putere dominanta au distrus tot, apoi totul s-a refacut, cumva de la sine. Istoria orasului, de citit neaparat, e si fascinanta si inspaimantoare.
Bonus fact: Shanghai inseamna “rapire”.

Sightseeing
Noi ne-am cazat pe Yunnan Lu, o strada plina de resturante unde gasesti un hostel excelent. Strada e simplu de gasit, pentru ca toate strazile sunt bine semnalizate, incluziv in engleza. In Bucuresti m-as descurca mult mai greu.

Apoi am fost la turnul de televiziune, care e enorm de inalt. Ca sa ajungem acolo am traversat tunelul turistic de sub rau, tunnel in care sunt proiectate pe pereti tot felul de chestii fosforescente. Chestia pare un fel de casuta a groazei dintr-un balci, mai mult spre “dreamy” decat pe “Scary”. Interesant de vazut.

The Bund, adica malul raului, este in renovare completa – aici trebuia sa fie inima turistica a orasului – insa o sa fie cam varza pana in 2010, probabil cu o zi inainte de deschiderea expozitiei.

Spre The Bund duce o strada comerciala/ pietonala care e plina de mall-uri. In toate mall-urile astea te asteapta o mare surpriza: CHINA NU E IEFTINA! Chiar deloc, pentru ca in ultimul timp Yuan-ul s-a apreciat foarte mult in comparatie un euro.



Pe strada asta esti hartuit de vanzatori ambulanti cu o tenacitate care face pe tziganii nostri sa para niste jamaicani fumati. Ce poti sa cumperi? Fake watches. Orice fel, la preturi exagerate. Atentie, daca te duci cu ei, iei teapa, absolut sigur. Am inteles ca nu se dau intr-o parte sa te ameninte daca nu mai vrei sa cumperi.

Strada-piata traditionala e foarte fake si are produse decorative la fel de autentice ca si cele din orice magazin de pe la noi.

Ce e fenomenal la Shanghai
Strazile vechi, alea care nu au fost cosmetizate de partid, sunt geniale. Arata bine, se mananca bine, mult si ieftin! Iar atmosfera e aproape excesiv de tonica.

Uneori, intram pe stradute la 3 pm si hoinaream pana la 5 pm, sa zicem. Si cand ne uitam la ceas, nu ne venea sa credem ca au trecut doar doua ore. Aveam impresia ca statusem 5 ore acolo. Nu stiu cum sa exprim mai bine ceea ce, dupa parerea mea, e cel mai frumos lucru la Shanghai. Cumva, timpul e mai dens, cumva traiesti o mica exaltare continua, nu estetica, ci un ceva care pluteste in aer. Apropo de estetism, obiectiv vorbind, orasul e destul de urat.



Sa nu uitam, am mancat o mancare de magar si viermi de matase. Eu ma asteptam ca ei sa manance numai ciudatenii, dar nu e deloc asa. De fapt manaca normal iar ciudateniile sunt doar pentru turistii caucazieni.

Flavor
O sa-ti placa Shanghai-ul. Nu stiu cum, dar n-are cum sa nu-ti placa. Asta pentru ca are o viata fenomenala, un fel de vibe naucitor. Chinezii zambesc non stop, chiar si aia care locuiesc intr-o camera mizera cu rogojini pe jos si cu inca 10 chinezi cazati tot acolo. Si fara usa, era sa uit.

Diferenta de vibe intre orase poti sa o constati in comparatie cu Beijing – un fel de Bucuresti mai urat – un oras in care toata lumea e trista. Cam cum e si in Bucuresti. Oamenii se iau in serios, sunt cumva sleiti si nefericiti. In Shanghai se rade zgomotos pe strada.

Comunism
Shanghaiul e un oras in care comunistii se fac ca se uita in alta parte. Adica nu prea e propaganda sau de-astea, in afara de programele TV, care sunt ca pe vremea lui Nicolae Youknowwho.


______
Autor: Petru Teodorescu

pagina urmatoare »