Ziua 5: joi 19 iulie Ar fi trebuit sa fie ziua celor doua spectacole in aer liber, pe scena din curtea Cetatii Mik�. Din pacate, n-a fost sa fie asa, din ratiuni, hai sa le zicem, tehnice. Prima propunere a zilei: cantecele unui poet-rapsod turc din sec. XIII, pe nume Yunus Emre, in interpretarea unor artisti care si-au reunit fortele special pentru acest proiect: Erdal Salikoğlu (Turcia), Kobzos Kiss Tam�s si ansamblul �anlar (Ungaria). Rapsozii turci de azi ii datoreaza imens acestui Yunus Emre, despre a carui viata (dervis peregrin? poet sufist? lider al comunitatii tekke?) se cunoaste atat de putin, incat viata si creatia sa au trecut de multa vreme in legenda. Instrumentele traditionale folosite de muzicieni (ney, saz, percutii) au adus o nota aparte de culoare, textele fiind inepretate bilingv: in turca si in maghiara. Pacat ca mai bine de 200 de spectatori au ramas pe dinafara, din cauza spatiului neincapator al salii de expozitii din Cetatea Mik�. Al doilea moment al zilei a venit ceva mai tarziu decat de obicei (la ora 21:30), comedia-balet La Cortegiana Innamorata, pe muzica de Monteverdi si contemporani ai sai, fiind prezentata de catre Ansamblul Istoric Passamezzo din Cluj-Napoca (conducerea muzicala: M�ria Szab�, coregrafia Csilla F�lop, regia Annam�ria Gomb�r) pe scena teatrului din Miercurea Ciuc. O sala arhipina (record de spectatori pana in acest moment al festivalului!) a urmarit un spectacol inchegat, unitar, cu o larga desfasurare de forte, bine coordonat, cu un ritm alert si o desfasurare scenica armonioasa. Dansatorii (dintre care unele personaje interpretate in travesti) au etalat niste costume-unicat, de bun gust, in spiritul modei epocii, si avand un colorit care a creat o imagine vizuala atractiva si convingatoare. Pasii dansului istoric s-au impletit cu fantezia coregrafica, dar si cu gestica expresiva, completata uneori de inspirate momente de spontaneitate. Dintre muzicieni, o surpriza deosebit de placuta a constituit-o grupul celor trei solisti vocali: Judit Becze (soprana), Lehel Kiss (tenor) si Wilhelm Schmidts (bas), a caror prestatie luminoasa si dezinvolta a creat necesarul liant cu publicul. O mentiune speciala pentru ultimul dintre ei (o voce grava, calda si atasanta), pe care sa ne amintim ca l-am urmarit atat ca solist in cantatele prezentate de Judengbachchor in concertul de duminica, cat si in piesele de Telemann, la clavecin, impreuna cu ansamblul Les Plaisirs. Daca ne gandim ca in ultima zi a festivalului va fi protagonistul singurului recital de orga de anul acesta, avem imaginea unui muzician complet, care prin evolutiile sale la Miercurea Ciuc aduce o nota de versatilitate si omniprezenta demna de clasicul Doctor Mabuse. Dar sa lasam filmele mute pentru alta data!
______
Autor: Radu Radescu
5
Pagina:
1234
5
678
|
|