Jurnal de festival - Miercurea Ciuc 2007

Ziua 4: miercuri 18 iulie
Am ajuns la jumatatea festivalului si la mijlocul saptamanii. Mi-am amintit atunci deodata ca anul trecut domnul G�bor Cseke mi-a spus ca acesta este punctul in care curba audientei inregistreaza de obicei un minim. Foarte inteleapta observatie, pentru ca s-a verificat si anul acesta. Trei concerte deosebite si un public destul de rarefiat. Alta amintire, de data aceasta cu doamna Georgeta Stoleriu, imi spune ca „nu conteaza numarul publicului, ci calitatea lui.” La fel de adevarat. S-o luam in ordine. Dimineata am avut parte de un veritabil tablou de epoca, conceput si pus in scena de ansamblul Flauto Dolce din Cluj, sub conducerea lui Zolt�n Maj�. Integrala Canzonettelor d’amore de Monteverdi a fost un deliciu al iubitorilor muzicii de salon, pentru care ambianta in care are loc actul artistic este, poate, la fel de importanta ca muzica in sine. Cadrul ideal pentru acest experiment inedit a fost Sala festiva a Liceului „M�rton �ron”. Cele trei flaute „dulci” au insotit vocea clara si dreapta a Mihaelei Maxim, care a stiut sa articuleze cele 21 de piese ale ciclului intr-un acord atent masurat cu instrumentele, dand nastere unui volum sonor rotund si placut. Costumele de epoca si scenografia desprinsa parca dintr-un tablou zugravind o natura moarta cu pahar, sfesnic si... partituri au intregit senzatia vivace de autenticitate. Violonistul Adrien Butterfield si clavecinistul Laurence Cummings au oferit un moment de rafinament, bun gust, virtuozitate si... „British touch”, in concertul cuprinzand capodopere violonistice ale secolului XVIII. Compozitiile lui Leclair, H�ndel sau Bach s-au transformat intr-un flux sonor din care fiecare nota a prins viata cu limpezime si straluciure.

A urmat, tot in Biserica Reformata, concertul de psalmi din secolul XVI al ansamblului budapestan Musica Historica, condus de Cs�rsz Rumen Istv�n. Scriitura renascentista, culoarea instrumentelor arhaice si expresivitatea celor 4 voci distincte au facut ca mesajul biblic sa transpara cu claritate, chiar si pentru cei care nu sunt cunoscatori ai limbii maghiare. Asa dupa cum constatasem si din alte numeroase ocazii, ansamblul Musica Historica reuseste sa comunice de fiecare data cu pubicul, dincolo de limitele limbajului verbal. O formatie iubita si apreciata la Miercurea Ciuc, care se simte intotdeauna bine – stiind sa arate acest lucru cu multa insufletire – revenind la Festivalul de Muzica Veche.  Ziua s-a incheiat pentru mine printr-o tacla la o halba de bere cu amicul meu, Wilhelm Schmidts, caruia i-am impartasit, printre altele, impresiile pe care tocmai le-am insirat mai sus. Noapte buna si pe maine!





______
Autor: Radu Radescu

pagina urmatoare »