dordeduca
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • rss
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  • dordeduca RSS
  •  

Impresii
30 septembrie 2003

rowing the danube

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii
Va anuntasem despre cei doi tineri britanici care ne vizitau tara dand ritmic din coate si umeri. Era vorba despre niste vaslasi care au incalecat pe un canoe si au plecat pe Dunare de la inceputuri pana la varsare. E adevarat, nu e o premiera dar numai pentru ca au mai fost si altii nu e un motiv sa nu ramanem impresionati de cei aproximativ 3000 de km ai traseului celor doi. Afland din timp despre expeditia lor si avand si noi un precedent ceva mai modest ne-am hotarat sa-i intalnim. Am reusit sa facem asta, de-abia la Isaccea. Pentru cei care-si cunosc insuficient patria, Issacea este un orasel intre Galati si Tulcea. Mult mai celebru pentru radiodifuzarea zilnica alaturi de celelalte nume de unde se masoara adancimea Dunarii in 2-3 limbi de circulatie fluviala: Bazias, Portile de Fier, Vidin, Issacea.

Revenind la barca noastra, vorbisem cu John si Charlie care estimasera ca luni seara vor ajunge. Am ajuns si noi in "portul Isaccea" - asa scria pe placuta, de fapt o casuta cu 2 sau 3 camere, inchisa cu lacatul. Dunare cat cuprinde dar nici urma de canoe. Ne-am scarpinat incruntati pe crestete si dupa 2-3 minute de cautari am gasit in zona chiar si niste oameni care stateau la povesti pe malul garlei. Norocul nostru e ca unul dintre ei lucra la Politia de Frontiera si ne-a declarat pe un ton de birou de presa ca nu trecuse pe aici nici o ambarcatiune corespunzatoare descrierii noastre, aici e jurisdictia lor si ar fi stiut. Am fost ghidati catre garnizoana din localitate care ar fi putut sa comunice cu punctele din amonte si sa ne spuna unde au fost vazuti cei 2 vaslitori. Ofiterul de serviciu a fost foarte indatoritor si dupa cateva telefoane am aflat ca ultima data fusesera vazuti la punctul Vacareni, cam la 30 de km de noi. Asta se intamplase pe la ora 16 si ne-am da seama, Vacareni fiind mult mai aproape de Galati decat de noi ca nu existau sanse reale sa ne vedem in seara aceea deja afara fiind intuneric.

Moment dilematic, ramaneam acolo o noapte doar ca sa ne intalnim cu 2 indivizi in maieuri si pantalonasi stramti sau plecam acasa rusinati ca am pierdut o zi degeaba. Ne-am hotarat intr-un final sa-i vedem pe tipii in maieuri. Am hotarat din lipsa de oferte si intru mentinerea unui buget sanatos sa dormim in masina. Am parcat undeva in centrul Isaccei si pana sa adormim, ne-am simtit ca 2 politisti la panda. N-aveam donuts ci napolitane si in loc de Ford eram intr-o Dacie. Partea draguta e ca n-a prea remarcat nimeni 2 tipi intinsi intr-o masina, aproape toata lumea trecea pe langa, ba la un momentat 2 tipi suficient de alcolizati s-au oprit sa-si numere banii pe capota masinii noastre :)

A doua zi ne-am relocat devreme, astfel incat la 6AM eram pe malul Dunarii asteptandu-i pe cei 2. Am avut noroc de o dimineata spectaculoasa, am prins rasaritul si in acelasi timp ceata densa care se ridica incet incet din apa.

Pe la 8 am luat legatura cu cei 2. Ne-au raspuns la sms-ul pe care-l trimisesem seara trecuta, nu avusesera telefonul deschis, nu stiau unde se afla exact, daca n-au ajuns sau au trecut de Isaccea. Le-am povestit si lor ce aflasem de la Politia de Frontiera si ne-au spus ca vor da si mai energic din padele si cam in 4 ore ar trebui sa parcurga cei 30 de km. Datorita secetei, Dunarea era destul de lenesa in momentul respectiv si nu-i prea ajuta in schimb vantul batea potrivnic din fata.

Putin dupa 12 au amarat. Am facut cunostiinta face 2 face si am deschis o sesiune de comunicatii bilaterale, pan-europene. John si Charlie erau la a 54 zi de drum cam dupa 2500 Km parcursi. Sustineau ca nu sunt sportivi de performanta si asta era prima experienta de anvergura, o veste buna pentru majoritatea noastra din perspectiva potentialului ascuns al fizicului uman. Suna de parca oricine se poate hotara brusc si dupa o saptamana de jogging sa o ia pe jos pana la Roma. Totusi din profilurile lor de pe site ca nu era prima data cand luau padelele in mana in contextul unor cluburi universitare.

Ne-au povestit pe scurt despre problemele survenite pe parcurs, zilele cu ploaie, zelul granicierilor romani si diferentele peisagistice de-a lungul Dunarii. De altfel nu foarte greu de anticipat, in zona occidentala Dunarea e marginita de oameni si beton iar la noi de copaci si nisip. Si treaba cu granicierii, ai nostrii fiind cei mai dinamici, lor li s-a parut exagerat, dar n-am vrut sa le explicam cum stam noi de paza la marginea Europei si trebuie sa-i aparam de turci ca sa aiba timp sa-si construiasca catedrale si mall-uri.

Dupa cum reiese si din site, cei doi n-au trecut prin cele 8 tari umflandu-si muschii degeaba, itinerarul lor avand caritabilul scop de a strange fonduri pentru doua si mai caritabile[fara nici o gluma] fundatii:WaterAid si WWF. Am uitat insa sa intrebam cum se face asta, cum se pot strange bani mergand cu barca.

La Sulina unde urmau sa ajunga in 5 zile ii astepta o parte din familie si cativa prieteni. Partea inedita e ca mama lui Charlie avand fobie de avion[imi scapa cuvantul] s-a hotarat brusc sa vina la Sulina cu trenul. De la Edinburgh. 3 zile nonstop. Ceea ce ne arata ca Charlie nu este singurul din familie cu inclinatii pentru calatorii in conditii extreme.


mai multe poze

www.rowingthedanube.org.uk
WaterAid
panda.org

______
Autor:
 
Tag-uri
| Delta Dunarii | Dunare | WWF | Isaccea |
Impresii
Contine 5 poze
 
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorIunie 2017 Anul urmator
   
  
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate | RSS
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru placerea cititorilor nostri. Avem totusi niste Conditii de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact