Roger Waters' The Wall - Zidul din fata Casei Poporului

La capitolul concerte recuperatorii, The Wall, show-ul bazat pe unul din albumele pe care o parte din parintii nostri defulau langa casetofoane si poate chiar magnetofoane (si in toate topurile celor mai bune albume conceptuale ¹) s-a intamplat si la Bucuresti.  

Probabil multi au/am avut o poveste personala cu 'The Wall'. In cazu-mi, a fost prima caseta originala care mi-a cazut in mana, prin '91 or so, in carcasa dubla!², nu mai vazusem io asa. Mi-a fost pusa in mana 'ia, asculta asta, e ceva special'. La prima ascultare, n-am inteles prea mare lucru (eram, cred, in a 6-a), parca nu era suficient de rock sau catchy, dar cum o primisem cu recomandari am mai investit cateva intoarceri de casete. Si mi-am multumit c-am facut-o. E momentul cand mi-am dat seama (si, ca si mine, banuiesc ca si altii) ca muzica se asculta si altfel.

Dupa un maraton de derulari compulsive - trebuia sa-l dau inapoi dupa o saptamana - am gasit o copie turceasca (tot carcasa dubla, tot cu coperti) pe care-o am si acum in cutia cu casete (o mai fi pe undeva), alaturi de celelalte albume Pink Floyd catre care care The Wall ma deschisese.

Foto: Emagic

Desi e probabil in top 5 cele mai ras-ascultate albume (nu stiu cu precizie, pe vremea aia, pe langa alte neajunsuri, nu exista nici last.fm), pana ieri eram ferm convins ca e un album despre Razboiul Rece – si, chiar dac-am trait in amageala, nu-mi pare rau, caci a functionat, ca orice expresie artistica universala poate capata sens si existenta si cu 'materialul clientului' - dileme personale si razboaie interne, dupa caz si nevoie. In context, ma intreb, dar nu-mi pot imagina decat partial, cum era sa auzi si sa asculti The Wall inainte de '89.

The Wall a pornit de la frustrarile lui Roger (si George) Waters cu publicul Pink Floyd si copilaria in umbra unei mame autoritare – in lipsa tatalui pierdut in razboi. Si, cum eu am crezut ca e despre altceva, si The Wall-ul pus in scena in Piata Constitutiei a capatat in timp conotatii mai actuale, pretandu-se la fel de bine altor conflicte contemporane, de pilda deranjului din Estul Mijlociu, reactiilor nediscriminatorii contra-teroriste, poate chiar cumva mai apropiate de primele impresii lasate adolescentului Popescu.

In zilele noastre, The Wall a fost oferit cu dedicatie (in Romana) lui Charles de Menezes, brazilianul impuscat fara intrebari dupa o suspiciune gratuita a politiei londoneze.

M-am alaturat si eu cu entuziasm si asteptari publicului adunat in Piata Constitutiei, tineri de-acum si tineri de-atunci, unii veniti sa vada 'cea mai spectaculoasa productie muzicala organizata vreodata in Romania', altii pur si simplu pentru sansa de-a vedea o parte din Pink Floyd coborata pe pamant, in Romania.

Urma sa vad punerea in scena a unui proiect nascut cam pe cand m-am nascut si eu, creat de Roger Waters & colegii pe cand aveau varsta mea actuala.

Poate fata de altii nu mi-era foarte clar la ce sa ma astept, urma cu siguranta sa fie un spectacol la o scara cum rar se mai vad, dar ma bucuram si eu doar si ca am sansa sa fiu aproape de unul dintre cei care mi-au alintat & zguduit adolescenta prin boxe³.

Alaturi de mine, un cetatean default, cu burtica si borseta si sanvisuri in borseta, intrebat de prietenul lu' fiica-sa daca vrea bere: Nu, nu vreau sa beau deloc, sigur o sa fiu prea excitat si-asa, si o sa-mi vina sigur sa ma pis.. stii cand am fost asa de excitat? La Jethro Tull.

Set-up-ul n-a dezamagit pe nimeni, scena imensa, un zid in fata vis-a-vis de, si cam cat o latura a 'celei mai mari cladiri administrative' din universul cunoscut. Urma sa fie bine. A urmat intr-adevar probabil cel mai grandios-spectaculos show pus in scena in Romania. A inceput cu artificii, o macheta la dimensiuni considerabile de avion lasat sa cada de pe o macara in Zid si cele mai ample proiectii vizuale vazute de publicul patriei, cum nu s-au vazut la Jean Michel Jarre (ca, deh, la Polivalenta...).

Putine sunt evenimentele care intrunesc consensul general pozitiv al publicului. Proiectii, poveste, energie, sunet foarte Dolby in aer liber: nu m-am prins cum si pe unde erau boxele, dar efectele sonore s-au auzit din toate directiile, plasandu-ne pe fiecare in mijlocul actiunii.

Albumul-concept a avut parte de un show pe masura. Efecte speciale impresionante, dar nu gratuite, pornit in mare forta dar gasind resursele sa urce si mai sus pe parcurs. 'The writings on the wall' au fost pline de mesaje impotriva -ism-urilor si tarelor societatii moderne. Waters a pus pe perete toate simbolurile establishment-ului defect: bombardiere care ofereau bombe mai destructive decat bombele: zvastici, logo-uri corporate (Shell, McDo), 'iNeed', sarje de dolari, cruci, semilune si stelele lui David, sa fie pentru toata lumea.

Foto: Emagic

(Apropo de anti-establishment, la putin timp dupa ce dadusem de The Wall, am fost chibitz la o lucrare de 'scris pe perete': Luci erata⁶, un prieten al copilariei, m-a luat cu el la manjit ce mai vazuse si el prin videoclipuri, ca sa fie frumos: un semn Anarchy, o zvastika si mai ales un 'we don't need no education' pe zidurile scolii 28 ⁴. Tin minte ca nu prea eram de acord (parca zvastika nu era ok), da' am fost de fata si era nou si interesant. Ulterior profa de engleza a zis ca e oricum o prostie, cine-a scris asta e clar ca a copiat aiurea, nu-i e corect, nu inseamna nimic, ca e dubla negatie).

Foto: Alex Barbulescu

Nu toata lumea a fost de acord cu retorica ferm revolutionara, teatrala a lui Waters in care s-au pierdut nuantele, tocmai nuantele fiind ce ne-a atras pe multi la lirica Pink Floyd. La fel, e poate putin ironic sa te iei de capitalism in unul din cele mai scumpe show-uri puse pe scena :)

Nu sunt mai deloc de acord cu ideile politice ale lui Waters. E cool sa fii anti-tot, e poate si igienic din cand in cand, dar e bine sa nu uitam ca intre Mao, Stalin, Adolf, Obama si Bush jr., doar tara si forma de guvernare a ultimilor doi au gazduit si vor gazdui vreodata “The Wall”. - Mihai Brezeanu (unbtc.ro)

Din anumite puncte de vedere 'The Wall' nu este un show Pink Floyd. Ironic, este posibil albumul prin care cei mai multi fani au descoperit Pink Floyd insa este si momentul inceputului sfarsitului, a despartirii lui Waters de trupa, tocmai pe diferente conceptuale. Waters prefera si a incercat sa impuna sonoritati mai dramatice dar cu mai putina textura, muzica cu mesaj. Cu atat mai mult hiperbolica show-ului poate a dezamagit pe ici pe colo fanii mai puristi ai Pink Floyd.

Eu am ramas cu o singura parere de rau, de fapt as pacatui sa zic parere de rau, ci parere de 'ce bine-ar fi fost daca ma intrebau pe mine' :), cat de sublim ar fi fost ca in loc sa fie vis-a-vis de Casa Poporului, scena The Wall sa fi fost cu umbra Casei Poporului in spate – dar evident ar fi fost mult mai complicat de produs. Si, in loc de 28 august, spectacolul sa fi avut loc pe 23 august⁵ :) 

Sau, macar, daca asta nu, macar sa fi evitat: Roger Waters si Valeriu Zgonea au „spart” zidul Palatului Parlamentului.

Lasand la o parte nuantele, evenimentul a fost organizat impecabil, cinste inginerilor, arhitectilor si mesterilor din spatele zidului si Emagic pentru import.

Mai putina cinste (vorba domnilor de la Adevarul) RATB/Metrorex care nu a suplimentat transportul pentru un eveniment ce a adunat 50.000 de oameni. Cu alte cuvinte, sa ne intoarcem la ale noastre, zidurile se darama caramida cu caramida :)

---

Alte recenzii 'The Wall' la Bucuresti

Zidul s-a dăr�mat la București – cum a fost la concertul Roger Waters (Cristina Foarfa / bookaholic.ro)

A fost exact cum mi l-am imaginat (și am trișat uit�ndu-mă pe YouTube, deși asta nu �nseamnă nimic) – un show spectaculos, suprarealist, pus milimetric la punct, cu un sunet impecabil, cu un Waters prezent acolo sută la sută, at�t prin mesaj c�t și prin muzică, cu vizualuri ce te loveau �n moalele capului și cu senzația de ireal de o poezie pură

The Wall Live e o experiență senzorială totală. Poți spune despre Waters că e narcisist, că a construit un show imens �n jurul lui, poți spune chiar că totul e prea elaborat și că nu lasă mult loc emoției, poți spune că tot activismul e prea “in your face”. Dar nu cred că te poate lăsa indiferent

Roger Waters, The Wall - cel mai impresionant spectacol pe care l-a vazut Bucurestiul (Gruia / metropotam)

Roger Waters - The Wall @ Piata Constitutiei (urban.ro)

Vocea umana (Mihai Brezeanu)

Aseara, la Bucuresti, Roger Waters The Wall Live a dat o noua definitie termenului de concert. Oricate cuvinte ar citi, oricate povesti ar auzi, oricate poze sau inregistrari video ar privi, cei care nu au fost acolo nu vor afla niciodata cum a fost, de fapt, cel mai bun concert din istoria Bucurestiului.

Roger Waters a spart zidul in piata constitutei (Flavia Lupu / roevents.ro)

Umbra lui Roger Waters la Casa Poporului (Mihai Popescu / vice.ro)

Eu am fost la multe concerte �n Piaţa Constituţiei şi m-am �mpăcat cu ideea că acustica e bizară din cauza clădirilor din jur şi a ecoului. Ei bine, se pare că Iron Maiden şi AC-DC nu aveau inginerii de sunet ai lui Roger Waters

Deşi setlist-ul concertului a rămas acelaşi din anii 80', m-a frapat modul �n care nu reuşisem să �nţeleg sensul tuturor melodiilor vechi de la Pink Floyd p�nă acum.

Emoția zilei: The Wall Live @ București (despreopera.wordpress.com)

Ploaia n-a venit, dar rebelii au fost de toate v�rstele, de la copii de ținut pe umeri p�nă la cupluri de pensionari �n pantaloni trei sferturi, de-o seamă cu Waters

Roger Waters a mai rupt o fr�ntură din zidul constiinței noastre (Otilia Haraga / infomusic.ro)

Note false la zidul politicianului Waters (Horia Ghibutiu)

Deopotrivă, e trendy să condamni capitalismul (vorbă veche: departe de a fi ideal, dar altă variantă viabilă nu cunoaștem), scris cu fontul de la Coca-Cola, și, �n general ceea ce acceptăm a fi civilizația occidentală. Aici, domnul Waters �i merge la inimă tovarășului Lukașenko, doar că nici �n Belarus nu -și va plimba porcul zburător prea cur�nd fostul component al trupei Pink Floyd.

Experienţa „The Wall”, povestită de jurnaliştii Adevărul [VIDEO] (adevarul.ro)

Galerii foto de la concertul 'The Wall'

Poze cu Roger Waters in concertul The Wall de la Bucuresti (Mihai Anghel / infomusic)
Roger Waters – The Wall live tour 2013 (Alex Barbulescu)
POZE: Roger Waters – The Wall la Bucuresti (Daniel Robert Dinu / iconcert)
Roger Waters - The Wall, Bucuresti (Gruia / Metropotam)

Willow-Hills r2f
______________
Note

¹ The Top 10 Concept Albums of All Time 
  10 Best Concept Albums
  Songfacts - Top 10 Concept Albums of All Time
² kudos lui Sergiu & tatăl
³ Radiocasetofon 'Stereo Spatial RCS 003'
⁴ actualmente Dan Barbilian
⁵ Si ce fun ar fi fost ca in loc de Volksbank, sponsorul evenimentului sa fi fost Raiffesien - pentru similitudinea logo-ului :)

---

Erata
⁶ Nu Luci, tot Sergiu #
  +Am schimbat si titlul din The Roger Waters Horrors Show in Zidul din fata Casei Poporului




______
Autor: Alexandru Popescu