O copaie enorma se prezinta a fi Glasto concert area. In vale, zecile de scena, pe dealuri zecile de mii de corturi. Printre scena, sute de chioscuri cu de toate. Unind chioscurile, scenele si corturile, cararui acoperite de centimetri buni de noroi.
A plouat iar azi-noapte, rau spre crancen. Soarele incearca sa isi ia revansa, insa fara un succes notabil. But the spirit is high. And so are the spirits.
Dar si cand iese, soarele, mii de chiote prind de a-i saluta interventia. Pare-se ca de data asta fitosul galben a fost multumit de reactia fanilor, alegand sa poposeasca deasupra festivalului in toate orele amiezei si dupa-amiezei de joi.
Primele cantari au insotit seninul. Bubbledouble canta un chill-out special, la niste instrumente gen tableta de mixat si un fel de joagar super-cali-complicat. Peste toate, se presara o voce de domn cu barba, pleata si sincera bucurie. Totul servit la cort cu arome de ceai indian, in atmosfera eco-stangista a zonei green field, patronate de greenpeace. Got their CD. 5 pounds.
Acum, ne bataim pe blues-ritmurile lui Martin Stone, londonezul care a avut onoarea si inconstienta sa deschida the first ever Gasto, in 71. Mosuletz cu sacou si palarie all white, cu tigara infipta in coardele chitarii, acompaniat de o gashca de pensionari new-yorkezi pe care i-as pune pe fundalul sonor al nemuririi. Cum ar suna blues de sounth london si east NY langa, de pilda, un Faramita si un Dona :)?
______ Sursa foto: @glastolive (1), Aol Music (2 & 3)
|