Una din intrebarile adesea adresate constantenilor e 'Cum arata plaja iarna?' Catalin face parte dintre putinii oameni care nu se multumesc cu descrieri generice asa ca, motivat de temperaturile extreme ale ultimelor zile, a plecat la fata locului cu niste prieteni sa vada despre ce e vorba
28 ian 2006, ceasul desteptator imi da trezirea, e 02:00 [AM]. Obosit si fara prea mult chef imi amintesc de entuziasmul lui Alex care cu o seara inainte ne facuse invitatia de a merge si a poza rasaritul soarelui pe marea inghetata. Acel entuziasm m-a cuprins si pe mine atunci, si de asemenea pe ceilalti baieti, dar trezitul de dimineata e intodeauna atat de greu�J
Inainte de a iesi pe usa, mai fac o ultima recapitulare: bateriile sunt incarcate, filtrele la indemana, termosul cu ceai cald, sandwich-urile si�o da, sa nu uit tocmai trepiedul. Va fi absolut necesar pentru expunerile lungi cu rasaritul.
In 30 de minute apare Alin care imi deschide usa micului Gigant, -Matizul- care urma sa ne poarte credincios in periplul nostru spre Marea Neagra. Il ridicam de acasa pe Alex si ultimul urca George. Dupa cum par de hotarati baietii, imi dau seama ca vom avea un workshop foto reusit la mare. Nu e prima oara cand iesim impreuna la fotografiat, si e foarte fain sa ai prieteni cu pasiuni comune. Reusim deci sa iesim din Buc la 3:15 min directia Constanta, via Autostrada Soarelui. In timp ce eu si George motaim pe bancheta din spate, Alex se simte dator sa intretina conversatia cu Alin, the designated driver. Mai tarziu baietii mi-au povestit ca dupa o curba ratata ne-am trezit prin Medgidia, dar Matizul a gasit drumul bun in cele din urma. :D
La ora 6:45 pe semi-intuneric parcam masina la Hotelul Flora, din Mamaia. Soarele era aproape de rasarit, asa ca nu e loc de stat prea mult pe ganduri, infascand gentile foto si trepiedele alergam pe plaja in cautarea unei locatii propice pentru fotografiat. Debutul primelor raze nu s-a lasat mult asteptat, un rasarit de soare reflectat in mii de culori reflectate de intinderea de gheata nu se vor uita asa usor. Am uitat insa pe rand unul de celalalt, fiecare cu aparatul lui in incercare de a stoarce eternitate momentului. Peisajul s-a schimbat cu repeziciune, soarele s-a plictisit de sesiunea de modelling si s-a inaltat repede pe cer, chiar daca am fi preferat sa mai ramana la nivelul orizontului. L-am iertat repede, nu te poti pune cu Newton, pe de alta parte o data cu ascensiunea solara s-a mai incalzit nitel atmosfera, ni s-au mai dezghetat extremitatile trupului expuse gerului.
In timp ce pe plaja incep sa apara oameni, montam teleobiectivele si tragem Òfoc de voie�, dupa bunul plac. Urmeaza o sesiune de desertat preaplinul cardurilor de memorie pe laptop, un mic dejun in viteza inintea celei de-a 2-a runde foto.
De aceasta data alegem Constanta, o plaja cu stabilopozi su cu valuri puternice ce penetreau pe alocuri crusta de gheata. Soarele stralucind pe marea alba ne da un sentiment unic. Traim un fenomen rar, si suntem constienti de lucrul acesta.
O lisita inghetzata si intinsa pe gheata ofera un cadru dramatic. Realitatea vietuitoarelor moarte de frig strapunge parca acea lume de basm.
Urmeaza o ultima sesiune foto, pe care o facem in Costinesti. Drumul pana aici ne-a obosit deja. Se pare ca asa s-a intamplat si cu gheata� valurile prea puternice si adancimea apei au facut ca acest fenomen sa fie mai estompat aici. Un batranel intra in vorba cu noi si ne spune ca daca am fi venit cu o saptamana inainte, am fi vazut Epava prizoniera unor sloiuri enorme.
Pe la 5 plecam spre casa. Cu 50 km inainte de Slobozia, ultimele declansari foto, un apus superb imortalizat undeva pe langa Facaeni, -locul cu prima tornada din Romania, acum 2 ani parca-. Ne-am privit reciproc - eram fericiti. Ne trecusera atatea minunatii prin fata obiectivului intr-o singura zi. Cu adevarat plina.
Text: Catalin Pobega Foto:
Alex Axon,
Alin Popescu,
George Enache,
Catalin Pobega
_____
Alte
fotografii de pe litoral
______
Autor:
Catalin Pobega