dordeduca
0 evenimente in martie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
17 mai 2005 mihai

Toate canalele duc la Sf. Gheorghe

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii
Iesirea asta o planuiam de aproape un an de zile ... stiam aproape tot ce se putea despre sarbatoarea respectiva. Mai trebuia insa sa si gust momentele alea...
Joi dimineata am pornit vijelios spre Tulcea unde urma sa ne imbarcam la 13,30 pe singurul vapor care pleca spre Sf. Gheorghe. Pe programul de iarna, vaporul circula luni-miercuri-vineri iar pe programul de vara exista si o cursa joia. Am avut surpriza neplacuta sa constatam ca desi trecusem de 1 Mai, Navromul inca nu trecuse la programul de vara (informatii: 0240.513.226 Capitania Tulcea, 0240.214.663 NAVROM Tulcea). Am dat telefoane, ne-am sfatui, am analizat si am hotarat sa luam pasagerul de Sulina urmand ca a doua zi sa gasim ceva spre Sf. Gheorghe. Am luat bilete (180.000 lei) si ne-am gasit cu greu loc langa un grup numeros de studenti la geografie veniti in practica. Vremea era superba. Dunarea trecuse in multe locuri peste maluri si inundase padurile si pasunile. Vaporul aluneca usor. Lumea din jur era relaxata iar gandurile noastre nu se mai grabeau nicaieri.



Dupa ce am admirat blocurile ANL de la intrarea in oras (inteleg ca epoca de aur a blocurilor ANL va impanzi toate orasele tarii cu acelasi model de bloc si cu aceleasi culori obsedante),am ajuns in Sulina pe la 17,15. O mare de oameni pe ponton astepta sa coboare o alta mare de oameni de pe vapor (e clar: eram aproape de mare). Ne-am cazat la Pensiunea Astri, aflata in buba targului si suficient de bine aranjata. Gazda ne-a pus o vorba buna si a doua zi urma sa plecam la Sf. Gheorghe in remorca unui tractor impreuna cu formatia din Sulina.

Am pornit apoi in graba spre plaja ca sa nu ne prinda intunericul. Drumul pana la mare (aprox. 2 km) este foarte placut cu conditia sa nu-l faci de prea multe ori pe zi. De locurile astea ma leaga amintiri foarte placute, Sulina fiind punctul de plecare in Sandale (nu pot sa uit nisipul fin de pe plaja si apa minunata in care ne-am scaldat seara la apus). Acum, plaja era pustie (cu exceptia unui Aro ca ignorase semnul de interzis) si plina de crengi, alge uscate si pet-uri aduse de Dunare. Ne-am intors in oras, am mancat o ciorba de peste delicioasa la pensiunea Jean Bart si am stat la povesti cu niste amici de la Facultatea de Geografie care s-au oferit sa ne duca dimineata la Sfantu cu unul din vaporasele lor (desi ne-a fost greu sa renuntam la varianta cu tractorul). Pe la 11 ne-am dus la culcare nu inainte sa ne linistim prietenii si familiile ca nu este nici o problema cu inundatiile acolo (cu toate ca Dunarea mai avea doar vreo 10 cm pana sa inunde faleza in Sulina).



Vineri dimineata, ne-am trezit devreme si am pornit voiniceste/marinareste la drum. Cele patru vaporase ale Facultatii de Geografie au mers o vreme pe bratul Sulina si apoi au intrat pe canalul Imputita (numele nu are legatura cu poluarea ci cu niste emanatii de gaz de pe fundul apei). Am ajuns pe la 11,00 pana aproape de deversor (o portiune mai joasa a digului ce leaga Sulina de Sfantu) si datorita nivelului ridicat al apei si a curentului mare am traversat pe malul celalalt cu o mica barca pescareasca (nu inainte de a ne impinge curentul intr-un plaur si a lua putina apa la bord=bagaje+haine). Ne-am despartit de o parte din prietenii nostri care au rams cu studentii sa se intoarca in Sulina iar pe noi ne-a preluat Nea Timosca care detine singura masina din Sfantu.



Am ajuns in sat la 13,30, am lasat bagajele la Vali (gazda noastra) si apoi ne-am integrat in programul sarbatorilor: 13,45 - am alergat sa mai prindem masa de la biserica (de hramul bisericii se aseaza multe mese afara si se lasa cu un ospat pe cinste), am mancat rapid o ciorba de perisoare (din peste) si o scrumbie;



14,10 - am fugit la ponton sa vedem sosirea participantilor la concursul de barci;



15,00 - am mers pe plaja sa vedem startul cursei de cai;



16,00 - am continuat masa la biserica (dulciuri, fructe si icre) si apoi am luat o mica pauza pana la 7 seara (desi petrecerea la carciuma din sat incepuse inca de pe la 5).
Terasa carciumei era ticsita (deoarece nu erau mese suficiente, se aduceau mese si scaune de acasa): oameni imbracati in haine de sarbatoare, berea curgea, micii sfaraiau si muzica starnea dansatorii.



Primarul a inmanat premiile pentru cele doua concursuri, a extras biletele la tombola (unde ca premii erau trei purcei),



a urmat concursul de tras funia:



si apoi la cel de dans:



Ceea ce v-am povestit pana acum poate vi se pare ca seamna cu o serbare campeneasca de prost gust din zilele noastre (manele, bautura, chinezarii etc.) si atunci e vina mea. Pentru ca in realitate nu era nimic fals sau kitchos, oamenii erau veseli si dansau de rupeau pamantul (ma rog nisipul), bautura curgea in mod egal la barbati si la femei insa nu avea decat efectul de a creste exuberanta si pofta de dans, muzica acoperea toate genurile si gusturile (sarbe, zdob si zdub, holograf, phoenix, goran bregovici, rock&roll, vals, joe cocker) si toate astea pana a doua zi dimineata la ora 8 fara sa cada la datorie decat cei batrani, copiii si orasenii. Si probabil frumusetea petrecerii ar fi fost pe jumatate daca corul bucatareselor ucrainience din sat nu ne-ar fi cantat de pe la doua noaptea cantece traditionale amintind putin de corul de bulgaroaice din concertele lui Bregovici. Per total, senzatia mea a fost aceea ca particip la una din petrecerile despre care pomenesc toate povestile din cartile copilariei (3 zile si 3 nopti). Noi ne-am recunoscut infrangerea si neputinta de a face fata ritmului pe la 3 si jumatate cand am asistat cu ultimele puteri la un dans traditional (mushamaua) care a durat nu mai putin de 15 minute neintrerupte, insa ne-am promis ca anul urmator vom fi mai antrenati si vom dansa cot la cot cu localnicii (trebuie sa ne facem abonament la sala).



Dimineata la 9, Vali a batut in geam, nerabdator sa ne duca pe canale intr-o mica excursie. Am obtinut o amanare si abia pe la 11 a reusit sa ne scoata din casa. Desi batea un vant hotarat si Dunarea era foarte agitata, pe canale totul era calm si mirific. Pentru ca nivelul apei era ridicat, Vali ne-a dus pe un canal plin de vegetatie pana la un mic lac la care se ajunge mai greu in perioadele secetoase. Am facut o tura de aproape 3 ore si dupa aia am pornit-o incet catre mare admirand cu invidie casele de vacanta si complexul Delfinul. Marea era agitata si dupa ce am pus un cache langa plaja ne-am intors in sat. Am mancat pentru seara cate doua portii de ciorba de peste si scrumbie cu mujdei pana nu a mai incaput (gatite de soacra lui Vali) dupa care am mers la carciuma sa ne stingem setea cu bere si sa stam la povesti cu Vali si baietii de la Statiune. Ne-am culcat tarziu, desi a doua zi dimineata trebuia sa ne urcam pe vaporul ce pleca la 7 catre lumea agitata.

Drumul spre casa a fost o mahmureala placuta probabil din cauza orei matinale, a soarelui care ne incalzea pe masura ce urca pe cer si a amintirii celor trei zile de vis.

Sfaturi:
- pretul cazarii la privati: 2-300.000 fara masa si 450-600.000 cu 2-3 mese/zi
- pretul unei excursii pe canale: 200-250.000/pers.
- berea: 20-25.000 (Ursus, Ciuc, Silva, Becks)
- se poata sta cu cortul in curtile oamenilor (negociabil) sau pe plaja desi teoretic este interzis (Politia de Frontiera)
- evenimente: Fundatia Anonimul
- va recomand sa luati legatura cu Vali pentru cazare si excursii (0745-549 499)
- mai multe poze: Inundatii in Delta Dunarii
- cazare la tanti Olga: 0240-546725


In plus despre Sfantu Gheorghe:

by Catalina

Ceea ce veti citi se va adresa in primul rand acelora dintre dvs care nu au calcat niciodata pe aici. Sau mai exact nu au luat niciodata pasagerul sa ajunga in inima deltei, sau cum ar spune unii, la marginea hartii. Sfantu Gheorghe, satul unde usile nu se incuie niciodata. Aici e locul unde Purtatorul de Biruinta ar fi rapus, in fine, balaurul, dupa ce l-a urmarit in zadar pe toate bratele de apa. Este locul unde vin turisti din toata lumea sa admire cea mai mare colonie de pelicani din Europa. Unde localnicii raman izolati si cateva saptamani cand da inghetul, insa cei ce stapanesc delta sunt oameni prevazatori, asa ca au peste pus la sare sa le ajunga si pt vremurile mai putin generoase. E locul unde se ajunge numai dupa vreo 5 ore de mers cu pasagerul. Si asta doar in zile ale saptamanii bine stiute si la ore fixe. Lasandu-i la o parte binenteles pe norocosii care pot parcurge cei aproximativ 70 km coborand pe Dunare de la Tulcea pana la mare, imbarcati pe salupele personale. Este locul unde ospitalitatea capata noi sensuri. E satul in care au inceput sa vina atat de multi turisti straini incat cei de aici in momentul in care te vad cu o camera de filmat sau vreun aparat foto te intreaba mai mult decat firesc si natural daca vorbesti romaneste.

Nu poti spune ca oamenii de aici nu sunt primitori, departe de mine acest gand, insa lumea deltei i-a facut sa fie foarte bine ancorati in realitate si sa priveasca viata asa cum e ea de fapt. Ca o lupta, din care scapa cel care se descurca mai bine. Oamenii de aici pescuiesc pentru a supravietui si in acelasi timp au satelit si retea de calculatoare in sat. E locul unde pestele e sfant si simti ca e aceasta e singura slabiciune a oamenilor. Concesionarile din delta nu i-a speriat insa si spun ca nimeni si nimic nu-i va face vreodata sa nu mai pescuiasca si pentru ei.

Este locul unde de sarbatori se aduna aproape tot satul si petrec impreuna.....

Sfantu Gheorghe Este locul in care nu gasesti semne de circulatie pentru ca ele pur si simplu nu-si gasesc rostul si asta deoarece in afara masinii de teren a politiei de frontiera si a catorva tractoare n-ai sa vezi altceva circuland pe strazile din Sfantu.

Ajuns in delta pentru prima data, iti dai seama ca toate atuurile care ar putea sa-ti revina din simplu fapt ca esti orasean palesc aici intr-o clipa. Nu poti cumpara chiar orice cu banii. Trebuie sa stii cu cine sa vorbesti pentru a nu ramane tintuit pe limba aceea de pamant si daca vrei simti cu adevarat ce inseamna delta si sa ajungi sa vezi ce ascunde trebuie sa castigi respectul celor de acolo. Oricat de obisnuit ai fi cu viata nebuna de oras si spui ca ai putea face fata oricarei situatii o data ajuns in delta te simti ca un nou nascut. Fara sprijin, o barca cu motor si cineva care sa te ghideze risti sa ramai blocat intr-un loc ce la prima vedere nu pare sa-ti spuna prea multe si sa te intorci acasa cu gandul ca ... aceasta e delta... ceea ce ar fi gresit.

Caci asa e viata la Sfantu, impartita intre dunare si mare.

-------------------------

Alte impresii semnate de Mihai:
Si totusi marmotele…
MAT 2004
Statiuni de schi / partii in Romania
______
Autor: Mihai Dragomir
 
Tag-uri
Nu exista tag-uri atasate.
Impresii
Contine 71 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMartie 2024 Anul urmator
    010203
04050607080910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru plăcerea cititorilor noștri. Avem totuși niște Condiții de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]