Sziget 2009 la final

Trezit, clipit des, strans cort, pa pa. Cumva trebuia sa o iau spre casa. Si nu ma hotarasem inca cum. Am parasit insula. Un mic dejun de supermarket pe o banca intr-un parculetz din ombilicul Budapestei. Soare, caldura placuta, peisaj prietenos. Mai ca nu-mi venea sa plec. In plus, inca nu planuisem cum. Fusese o saptamana foarte placuta, insa brusc mi-am dat seama ca Budapesta e cam departe de Marea Neagra. Nu-mi venea sa ma ridic de pe banca sa ma implementez intr-un plictis sub-confortanil al catorva autocare. Varianta comoda, trenul era aproape 100€ si asta doar pana la Bucuresti. Asta si optimismul imprimat de soarele de-afara m-au convins sa-l incerc pe Nenea Ia-ma. In plus, autostopul e mai challenging si surprinzator decat o motzaiala in autocar. Timpul era de partea mea. Muzele Autostopului mi-au zambit caci banca pe care-mi terminam iaurtul era binecuvantata de wi-fi. So m-am documentat nitel si am purces catre autostrada.

Budapesta - Constanta cu autostopul

M-am pozitionat, mi-am extins cotul, mi-am erectat degetul mare in directia vazduhului si n-a trebuit sa astept nici macar 10 minute. Beginner's luck. Un domn care se-ntorcea (devreme) de la servici. Continuarea a fost aproape la fel de rapida. Un tanar simpatic si atletic, alumni al Legiunii Straine actualmente tatic. Un stickerutz discret cu nem nem soha, dar n-am ajuns sa abordam si subiectul asta. A fost suficient de amabil sa ma conduca pana la iesirea din Szeged (desi in mod normal n-avea treaba acolo).

Am observat asta in cariera mea (nu foarte plenara) de autostopist. Nu sunt neaparat multi participanti la trafic dispusi sa asiste autostopisti insa o mare parte din cei care se opresc si te iau te ajuta mai mult decat ti-ai permite sa le ceri.

In continuare am avut sansa sa admir o suburbie a Szegedului, dintr-un punct fix. Timp de vreo ora.

Urmatorul benefactor a fost un taximetrist timisorean. nu era pe tura dar mi-a aluzionat totusi ca niste bani de cafea n-ar strica. 20lei. Pe drum am mai luat un tanar canadian in drum spre Sibiu @Transylvania Calling.

Vorbea de avantajele extra-materiale ale autostopului. Senzatia placuta a riscului asumat / zarului runcat. Al 3-lea avantaj e socializarea (vorba bancului). Si povestile adiacente.

De exemplu, cum gigi a vrut nevasta din Moldova exterioara. Da nu o fata de bar, fripturista de fitze, una cuminte, frumoasa si sanatoasa de la tara. Si-asa a si facut, a fost de cateva ori in Md (avea el treaba) si-a inceput sa-ntrebe matusi prin sate, daca nu stiu potentiale doritoare. DIY offline dating. Sunt impreuna de 2 ani si e foarte multumit.

Singurul moment in care m-am enervat - la re-patrunderea in patrie. Vamesii l-au vazut pe Canadian, rasta, imbacsit, destul de junkie si nu s-au putut abtine sa nu-l frece nitel. La un moment dat s-au plictisit si i-au dat drumul dar mi-au zis 'smechereste' (credeau ca suntem impreuna): 'baiatu' vezi, data viitoare sa nu ne mai aduci de-astia in tara!'.
Astia sunt oamenii care ar trebui sa 'welcome to Romania, enjoy your visit!' cu zambetul de rigoare. E a 3-a oara cand vad cum sunt tratati straini la intrarea in Romania, asa, de o impresie de .ro. Am auzit o poveste, tot de la granita, cu un vames care tipa nervos la un turist: Sit Down! Sit Down! desi de fapt vroia sa-i zica sa se ridice si sa-l urmeze afara din autobuz. Turistul nostru statea jos speriat, neintelegand unde e problema, iar vamesul se enerva si mai tare ca nu e ascultat.

Revenind. Intentionam sa ajung la Arad, dar am ajuns la marginea Timisoarei, c-asa s-a intamplat. Am fost depusi la iesirea spre Sibiu, si dupa cum am inceput sa observ dupa venirea amurgului, o 'zona de lucru' pentru schimbul 3. Am asteptat insa mai mult de-o ora si ma pregateam sa intreb unde-i gara (pe intuneric scad mult sansele succesului autostopistic). Dar, evident, cam tocmai atunci s-a oprit o dubitza cu o remorca ciudata. Erau deja 2 oameni la bord da mi-au facut loc si mie. Intentinam sa ajung la Sibiu sau la Brasov insa dubitza mergea pana la Bucuresti. Am motzait 12 ore. Eu ca eu dar soferul plecase din Arad, a facut un stop la Slatina, Bucuresti, urma sa ajunga la Brasov dupa care sa se intoarca. Fara somn - doar cate 20 de mintue din cand in cand. Sper c-a reusit cu succes.

A 2-a zi dimineata eram pe soseaua de centura a capitalei. Somnoros, nespalat dar entuziast. Din Bucuresti era simplu sa iau un microbuz pana la Constanta dar ar fi fost pacat sa ratez sansa de-a strabate de la un capat la altul tara cu autostopul. Just for the record.

Am asteptat ceva insa macar am ajuns acasa cu tiru' :)

Budapesta - Constanta: 24h (aproape fix). Dush. Somn.

______
Autor: Alexandru Popescu

pagina urmatoare »