Sampanie, caddesi-uri si kebab

O poveste de anul nou la Istanbul. Fara autocare, fara agentii de turism; cu trenul, cu tot felul de intamplari si cu voie buna.
Am plecat din Bucuresti pe 30 la pranz in 5 oameni: trei si doua. Aveam in fata 20 de ore de mers la cuseta si doua vami plasate strategic. Cum cuseta era de 6, ne-am socializat cu un polonez mult mai entuziast in a calatori decat noi. Mergea cu trenul din Polonia via Ucraina si Romania (a se citi 2 zile dus 2 zile intors) ca sa se vada cu niste amici de Revelion in Istanbul.



Vama bulgareasca a venit, a trecut si ne-a lasat sa dormim. Pe la 1 dimineata am vazut un sfert de ora de peisaj bulgaresc inzapezit ca-n basme : primul meu tablou de iarna pe sezonul in curs. Cu visele am dus-o bine pana pe la 4 dimineata cand ne-au sculat turcii. Jos din tren, mergi mata de ia viza (cu pret variabil in functie de tara de provenienta si spiritul afacerist), stai la coada, pune stampila, toate cu ochii impaienjeniti de somn. In toate aceste cozi am ochit fata cunoscuta a fostului asistent de anul trecut, care, si el, ca si noi, se indrepta catre un revelion neplanificat in Istanbul.

In gara din Istanbul, pe 31 dimineta la ora 10, ne-a iesit in cale un oarecare domn : nu doriti cazare ? ieftin ! (model Sinaia sau Mangalia, in orice caz, model cunoscut). Asa se face ca pentru 10 euro/caciula, am stat chiar decent si anume in buba orasului, cartierul Sultanahmet. De altfel internetul spunea ca locuri la hosteluri ar fi fost destule. (nota : majoritatea acestor hosteluri sunt in centrul istoric si inevitabil, au toate o terasa cu vedere la Bosfor si / sau Sf Sofia si Moscheea Albastra.)

Ora 00 ne-a prins, sau am prins-o noi pe ea, in mijlocul podului Galata printre pescari si alta lume cu sampania in mana. Vedere incredibila de o parte catre Cornul de Aur, cu multe moschei mari cu multe minarete luminate din plin ; pe de alta parte Turnul Galata si o intrezarire de Asia in departare. Bucurie, veselie, baie cu sampanie, niste artificii si, surpriza ! din nou asistentul nostru iubit. (Istanbul – oras mic !) Restul noptii l-am petrecut care pe unde in Taksim : strada pietonala lunga luminoasa, cu tramvai caruia numai caii ii lipseau, plina ochi de lume, mancatorii si baruri de tot felul. Uneori pe o raza de 25m se intampla ca toata lumea incepea sa fluiere vesela ca pe stadion ori sa cante toti un refren trendy care rasuna de la fereastra vreunui club.



Am cascat gura la Bosfor de pe docul palatului Dolmabahce, ne-am fatzait prin baruri, am dansat, am mai cunoscut ceva lume si am stat sa se crape de ziua, deja intr-o liniste totala, intre doua frumuseti concurente : Sf Sofia si Moscheea Albastra.

Prima zi din an a inceput asa cum se cuvine : tarziu, dar foarte bine, cu Sfanta Sofia. Am cutreierat caddesi-uri si sokak-uri (adica strazi si stradutze), moschei pe noapte, moschei pe zi, mari si mici, evidente si impunatoare, sau simple usi aliniate frontului de case. Dar din toate rasuna la ore fixe din zi si din noapte cantul puternic al unui muezin.





A treia zi am luat vaporsul catre partea asiatica. Am bantuit si pe jos si cu autobuzul, prin cartiere rezidentiale, pe faleza, pe dealuri, pe la picioarele podurilor. Si din ciclul Istanbul - oras mic, la intoarcere ne-am intalnit pe vaporas cu amicul polonez.

Bazarul : asta da spectacol si incercare. Acolo interactiune si masurare in spirit bisnitar, iscusenie si tarie de nervi. Tocmeala e apriga, cacialmalele berechet si scenariile si strategiile multiple. Insa nu cu fiecare exista aceeasi margine de manevra. A nu se aborda un aurar la fel ca un vanzatur de ceramica ! oricum ar fi, dupa tenisul eu pret – el prêt, afacerea se incheie intotdeauna cu un ceai tare, ca altfel nu e afacere.



Lumea este binevoitoare si primitoare si dispusa sa ajute si sa stea la taclale, chiar si in zonele neturistice. Toti stiu Romania-Hagi-Bukresh-cefacibine, dar cu un pic de disponibilitate se pot afla mult mai multe lucruri.

Un moment care a devenit aproape ritualic, in fiecare seara : stat linistit pe terasa, uitat la Istanbul cu Bosfor luminat si o narghilea. Alte delicatese : rahatul, ceaiul, sarailiile, cataiful si baia turceasca ! ultima se poate savura in mai multe locatii si este un colt de rai la sfarsitul unei zi incarcate.

Intoarcerea acasa s-a facut dintr-o fericita greseala, nu in intimitate inghesuita a unei cusete ci intr-o altfel de intimitate, intr-un tren care aducea in mod placut a Orient Expres si a fost intretinuta de povestile unui politist turc.

Bref, am avut parte de Europa si de Asia, de fete in fusta scurta si de fete cu feregea neagra, de moskei si de biserici bizantine, toate impreuna si unele printre altele. Unul dintre prietenii mei spunea ca un oras are de dat tot din el de Anul Nou : si bune si rele si vesele si triste trebuie doar sa le primesti pe toate cu inima deschisa.

Note turistice :
· Viza costa 5 euro
· Sf Sofia e inchisa miercuri
· Muzeele sunt inchise luni
· Bazarele tot luni
· Peste bosfor nu se trece pe jos
· S-a trecut la lira grea 1.000.000TL=1YTL
· Baia turceasca : 20 YTL
· Bilet de autobuz : 1,1 YTL
· Bilet de vaporas : 1 YTL

______
Autor: