Sailing Passage to Africa

"Shiver mee timbers, boys!" - sau cum am intins vela mare si am pus capul compass catre Africa (- sau una dintre posibilele cai de a fi cat mai aproape de tine)

Vara corporatista in Bucuresti - 40 de grade si perspectiva unei vacante anoste pe o plaja in Turcia. Am o reactie aproape organica de respingere a viitorului imediat si caut pe Internet (Slava Domnului pentru Internet!) un curs de sailing (numarul unu pe wishlist-ul meu). Multe posibilitati, una in Gribraltar. Prima miscare - fac rezervarea si plata pe net pentru un curs de doua saptamani in iulie. A doua miscare - caut o harta a Europei sa localizez Gibraltar. A treia - navighez prin urmatoarele saptamani cu nerabdare catre avionul de sambata dimineata cu destinatia Malaga. A patra - ucid in fasa intrebarea care imi da tarcoale "O vacanta de doua saptamani singura?!".



22 iulie 2006
Zbor catre Malaga (cu transit prin Roma) si citesc toate revistele de sailing pe parcurs ca sa fiu "pregatita". In Malaga aflu ca bagajele mele s-au hotarat sa ramana in Roma si ca probabil vor zbura a doua seara. Am hainele de pe mine, datoria de a fi la yacht a doua zi la pranz in Gibraltar (4 ore distanta), nici o rezervare de hotel pentru seara respectiva... DAR am si o stare de bine fantastica (sunt in drum spre sailing, nimic nu ma poate demoraliza) asa ca ma duc sa caut cea mai buna cafea din Malaga. O cafea si cateva tigari mai tarziu conclud ca viata e al naibii de frumoasa. Shopping frenetic si guilt free (nu aveam bagaje, nu era vina mea). Seara magica intr-o Malaga fierbinte, totul e posibil si mai ales probabil.

23 iulie 2006
Telefonul suna la 7 dimineata - cei de la aeroport au percutat la ideea ca voi fi pe mare pentru doua saptamani si au facut un miracol - bagajele mele au sosit mai devreme. Ziua se construieste mai departe de una singura (gasesc ca in transa toate drumurile, aerportul, un autobuz catre Gribraltar super ieftin si la ora potrivita). 4 ore de drum prin sudul Spaniei si o stare de euforie totala - da, chiar sunt aici, acum si fac asta.
Ajung in La Linea, starea de transa continua in timp ce merg hotarata pe strazi ca si cum as stii pe unde trebuie sa o iau - si da, evident, dupa un colt stanca Gibraltarului imi apare brusc in fata. Trec granita in imperiul britanic (vamesii spanioli curiosi la inceput ce caut acolo). Ma opresc la o a doua bariera si mai repede decat apuc eu sa ma intreb "de ce" un Boeing 737 trece calm pe cealalta parte a barierei - calea de acces este chiar pe pista (!) .

Gasesc si portul de yacht-uri, ajung la compania scoala si ma prezint mandra "I'm Iulia, I'm from Romania, I never sailed before and here I am :) ". Lucrurile se precipita - fac cunostinta cu o gramada de englezi simpatici, cu instructorul de sailing de saptamana respectiva (un American carismatic, blond si tanar), cu colegii de barca (un cuplu de englezi si un elvetian serios pe nume Urs), ajungem la yacht (un Bavaria 38 pe nume Strike Sure), trag la sorti patul din zona comuna (yupii, sunt aici, anything goes) si mergem cu totii la bere. Masa mare pe malul portului, toti instructorii si elevii de saptamana respectiva, 30 de oameni vorbind de sailing, toate barcile imprejur cu catargele catre apus,  - dumnezeule mare am ajuns in paradis. Is this as good as it will ever get?

24 iulie 2006
Ma trezesc la 6 de nerabdare - cand incepem, haide. Dus, mic dejun, Matt ne face instructajul barcii, ne arata cum se aranjeaza barca de plecare. In afara de "port" si "starboard" eu nu stiu nimic si parca engleza lor e o alta engleza - atat de multi termeni tehnici .. Intr-un final iesim pe mare - e o zi superba, cu un cer incredibil de albastru. Dupa ce iesim in ape deschise, Mat pune barca in vant si tot animalul se apleaca cu tot cu catarg amenintator pe o parte (mi se parea), cu vela mare aproape atingand apa. Toata lumea e foarte excited si zic "wow, ce vant bun azi" iar eu gandesc "ce dumnezeu caut eu aici, o sa murim cu totii, aaaaaaAAAAA...". Mai tarziu Urs imi va spune ca se distreaza de cate ori isi aminteste fata mea ingrozita si mainile inclestate de marginea barcii. Dupa o vreme ma relaxez (ma gandesc ca nu oi fi singura persoana sanatoasa de pe barca si parca ceilalti nu par a fi nebuni). Facem exercitii, Mat continua se na explice partile barcii, ne arata tacking si jibbing, traversam golful si mergem catre vest. Intentia este sa traversam stramtoarea (dumnezeule mare, Africa e asa departe, si e plin de petroliere si feriboturi si alte animale in drum si ce caut eu aici, e safe?!!) dar vantul nu ne ajuta azi asa ca ne intoarcem spre seara in port in Gibraltar. Pregatim barca de culcare, dus si mergem la bere.

25 iulie - 5 august 2006
Zilele se construiesc mai departe si am senzatia pregnanta de aici si acum in fiecare moment. Si desi trairile sunt familare (curiozitate, plictiseala, nesiguranta, siguranta, teama, bucurie), totusi mai au si natural high si foarte multa substanta, fiecare dintre ele. Doua saptamani de trait. Toata experienta ma face sac red ca exista vieti anterioare - iar eu am fost marinar intr-una dintre ele ?. Efectiv ma simt extraordinar de in largul meu cu mana pe carma si cu fata in vant.

Asa ca zilele se precipita, cu un program strict de trezit la 7 dimineata, munca fizica, concentrare si veselie pana seara, dus si bere. (Unul dintre englezi imi explica tacticos cum marina engleza are o traditie sanatoasa - de cate ori soarele ajunge la dreptul puntii/apune, e semn ca barca trebuie sa traga in urmatorul port si toti marinarii trebuie sa bea o bere si soarele apune undeva in lume la orice moment :) ) In nici o vacanta nu am mai muncit atat - iar dupa doua saptamani de tras de franghii si alergat pe punte am descoperit muschi in locuri unde nu credeam ca e posibil sa am.

Mai urmeaza:
... multe exercitii de sailing (man overboard under motor si under sail, riffing, tacking, jibbing, rope coiling, fencing, berthing under motor and under sail, give way rules, lights & signs), verificat motor, pregatit barca fiecare dimineata si fiecare seara �
... vreme diversa, de la apa perfect clara pana la valuri de 3 metri, vant de la force 0 la force 6, ceata
... marti  25 intoarcem compasul catre NE si ne indreptam catre porturile din SE Spaniei. Trecem pe langa capul Europa si ma gandesc la cate generatii de marinari au trecut pe aici si cate epave sunt sub noi in urma atator batalii navale. Aud si povestea cu amiralul Nelson care a murit in batalia de la Trafalgar (cateva zeci de mile de locul unde suntem) si care a fost tinut intr-un butoi cu brandy pana la inmormantarea oficiala. Si mai trec un punct pe wishlist - sa ma intorc odata sa fac diving la epave aici (http://www.divegib.gi/)
... la doua zile dupa ce aplecarea barcii in vant ma ingrozise, ma surprind la carma aducand barca atat de aproape de vant incat oamenii trebuie sa stea cu picioarele in afara barcii pe latura inalta, catargul se apleaca la un unghi perfect de 45 de grade, iar mie imi place la nebunie ?
... Inotat pe langa yacht in largul marii - si intrebarea clasica (de fiecare data dupa ce toti oamenii sunt in apa) - "oare chiar nu sunt rechini pe aici?!". Sarituri de pe yacht cu coarda de spinnaker �
... porturile Spaniei (Duquesa, Soto Grande, Estepona) - in care gasesti o comunitate extraordinara de oameni cu dor de duca, cu toate barcile albe aliniate frumos cu catargele in soare, unde toate vestile se discuta la dus (de unde vii, unde te duci, ce barca ai si cum crezi ca o sa fie vantul maine).

... oamenii sunt extraordinary - Mat - instructor la 22 de ani, calm, foarte professional, rabdator si simpatic, Shawn (instructorul de saptamana a doua)- un pic dur dar foarte interesant, ne pune sa gandim singuri situatiile si sa luam decizii. Paula si Roger - super simpatici si tot timpul atenti sa ma simt bine. Urs - din elvetianul uptight se dezvolta intr-un prieten bun cu care sper sa continui sa povestesc sailing stories si cand o sa fiu bunica. Mick - instructorul de diving de 50 de ani care e aici pentru a se califica ca instructor de sailing, foarte calm si serios dar care spune cele mai fanstatice povesti (cu barca lui care "ierneaza" in Caraibe si cu cei 10 ani cat a facut diving profesionist in Key West) si care imi da biscuiti si ciocolata de cate ori fac un exercitiu bine. Richard si Michael - cei doi London City career boys, sofisticati si simpatici, foarte respectuosi si atenti.
...in Soto Grande ne imprietenim cu 3 francezi care duc o barca din nordul Franti pana in Corsica, si care au facut o singura oprire inainte de Spania - in Portugalia - ca sa isi refaca stocul de porto, din care impartasesc plini de voiosie cu noi. Stam in cerc pe jos pe chei, printre barci, sub cerul spaniol fantastic la apus, bem porto si povestim povesti marinaresti, 3 francezi, 2 englezi, 1 elvetian, 1 american si o romanca.
...la plecare din Duquesa, la nici 2 mile de port, vine de nicaieri o ceata incredibil de groasa. In cateva minute nu mai vedem la nici jumatate de barca in fata, si nu avem radar. Ne pregatim ca la carte (trecusem prin procedura de ceata cu o zi inainte), ne punem echipamentul de siguranta, punem radar deflectorul, scoatem sirena si claxonam veseli. La un moment dat, un alt yacht iese din ceata la nici 50m de noi - ei aveau radar si totusi nu ne vazusera. Ajungem in port inapoi si ne petrecem ziua vaslind intr-o barcuta gonflabila printre iachturi. La un moment dat un  instructor de pe alta barca imi striga "Oy, Iulia, romania is the other way around" iar eu, exasperata, cu vaslele in aer "Now you tell me!? I could have been already 10m in the other direction" :)

...In mijlocul marii, in timpul incercarii de a ajunge in Africa impotriva vantului, ne ajunge un alt yacht de la aceeasi scoala. Scoatem pistoalele de apa si ne facem fleasca unii pe altii plini de voiosie. Si ma mir inca o data cum englezii acestia seriosi si maturi devin copii atat de repede�
...la fiecare 2-3 ore, chiar si sub vant puternic sau valuri inalte, cate unul dintre englezi se ridica zambitor si zice "tea, anyone?!". Am baut la ceai cu lapte in doua saptamani cat pentru tot anul. Iar gatitul intr-un vas inclinat sau mancatul de spaghete pe o punte inclinata a devenit un sport in sine �
...la finalul primei saptamani schimb barca, instructorul si echipajul. Doar Urs ramane cu mine. Si ma trezesc pe o barca cu 5 barbati care pentru o saptamana sunt exemplul cel mai bun al conceptului de English gentleman. Am parte de cea mai buna cabina, de multa curtuazie dar si de portie egala de munca. La un moment in care barca se inclina la un unghi periculos sub un vant puternic si trebuie sa punem si cel de-al doilea riff (care pe Bavaria44 se pune la catarg) - instructorul ma trimite fara menajamente la catarg, ancorata cu un cablu�
...intr-o zi fara vant, sailing along pe o apa aproape oglinda, nu prea multe de facut - cand deodata Mick ofteaza si zice "another boring day in paradise" asta a pus lucrurile in perspectiva ..
...trecerea stramtorii, cu ochii dupa vase comerciale si feriboturi, cu povestiri despre yachturi din care nu au mai gasit decat catargul, cu un vant perfect in close reach si mareea cu noi, cu delfini in valul de pupa al unui petrolier, cu voci romanesti pe VHF de la unul dintre vasele din stramtoare �
...in Smir (Maroc) ajungem exact de ziua regelui. Tot orasul se plimba pe chei, familiile imbracate frumos. Noi - cu echipamentul de vreme rea pe noi (dupa trecerea de abia incheiata) facem furori - vin si ne roaga sa ii lasam sa faca poze cu noi �
...in golf facem manevre pe langa pista si nu observam ca luminile de avertizare de la capatul ei incep sa clipeasca. Si deodata telefonul lui Shawn suna si este aeroportul care ne roaga frumos  sa ne caram naibii de acolo ca un avion este in manevra de aterizare si noi stam cu catargul chiar in drumul lui ?
...chiar in ultima zi de sailing, Shawn, al doilea instructor, se uita lung la mine dupa un exercitiu in care am fost skipper si i-am organizati pe ceilalti si imi spune "poti sa mai faci asta inca o data?". Mai fac o data toata manevra (la un moment am nevoie de mai mult vant in vela si strig la cel care facea fill&spill la main sheet - "more, more MORE! I am a girl, what can I say - I just want MORE!" ?) iar la final Shawn (durul care a fost locotenent in armata majestatii sale) se uita iarasi lung in ochii mei si imi spune "efectiv nu pot sa cred ca faci sailing de doar cateva zile - you are sailing brilliantly" � Si asta a fost - acel moment perfect cand viata parca are dintr-o data o gramada de sens�.

Skipper Log book - ul meu (dupa cele doua saptamani de sailing) contine:
"Barca 1 - Bavaria 38 - "Strike Sure"
Skipper - Matt, crew: Paula, Roger, Urs si eu
24 Iulie - Gibraltar - Gibraltar
25 Iulie - Gibraltar - Duquesa
26 Iulie - Duquesa - Duquesa
27 Iulie - Duquesa - Soto Grande
28 Iulie -  Soto Grande - Gibraltar

29/ 30 Iulie - Gibraltar, la tarm

Barca 2 - Bavaria 44 - "Time Out II"
Skipper - Shawn, crew: Urs, Michael, Richard, Mick si eu
31 Iulie - Gibraltar - Ceuta - Smir
1 August - Smir - Ceuta - Estepona
2 August - Estepona - Soto Grande
3 August -  Soto Grande - Gibraltar
4 August -  Gibraltar - Gibraltar

Distanta parcurs: 270 nautical miles (tidal),
Certificare obtinuta: Day Skipper Certified by RYA (Royal Yachting Association)"

La momentul cand termin de scris jurnalul e deja Februarie. Am fost deja a doua ora in Octombrie (tot in Gibraltar) si desi mi-a fost foarte teama ca niciodata nu e ca prima data, totusi teama a fost complet nefondata - experienta a fost la fel de euforica, m-am bucurat de prietenii vechi si noi si am avut ocazia sa skipper yachtul pentru un pasaj cap/coada cu un "gale/ force 8 alert" in spate.. Deja visez la urmatoarea tura (Aprilie - cand voi merge pentru cursul de Coastal Skipper) �
Si cred ca fiecare om are datoria si dreptul de a gasi acel buton care ii face sa se miste. Eu am descoperit sailingul

______
Autor: Iulia Carpov