dordeduca
0 evenimente in martie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
03 octombrie 2007 Dragos P

Prin Maramures

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii
Pe la mijlocul verii am fost invitat de prietenii de la Carpat Bike (salut Ionut, salut Oana) la o tura in Maramures. Daca va intrebati cine e Carpat Bike si ce vor oamenii astia, va pot spune ca se ocupa cu promovarea cicloturismului si cu crearea unui cadru organizat de practicare a acestuia de catre romanashi si strainezi pe meleagurile mioritice.

Cum baietii tocmai plecau in cautare de noi trasee, m-au invitat si pe mine, nestiind saracii ce piatra de moara urmau sa care dupa ei, asa cum nici piatra de moara nu avea de unde sa stie ce urmeaza.



Asadar intr-o joi pe la pranz, puneam bicicletele pe masina, benzina in rezervor si cafele in stomacele si plecam cu entuziasm catre prima destinatie, Piatra Fantanele, jud. Bistrita.Acolo ne-am intalnit cu cei de la organizatia Tasuleasa Social, un ONG ce se ocupa cu organizarea si promovarea voluntariatului dar si alte initiative laudabile. Nu va spun mai multe despre ei (asa le place lor, sa fie mai discreti) insa sper sa nu ii supar cand va spun ca puteti afla ce lucruri frumoase fac ei pe tasuleasasocial.ro .Printre lucrurile bune se numara si una sticla de palinca cu care ne-au intampinat. Dupa cateva pahare de vorba ne-am dus sa ne pregatim pentru prima zi de tura. Adica am cazut lati la pat.

Vineri a fost ultima zi de lene, intaia zi de chinuri. Pe scurt, 80 km de batut drumurile de munte, si calare si pe jos, parc-as fi eu Fat Frumos.

Traseul ales a fost coborarea pe Valea Lesului pana in satul Ilva Mica, pe drum forestier, de-a lungul caruia zaceau insirate mai multe catune locuite probabil de taietorii de lemne si de familiile lor. A, si sa nu uit de cainii lor, care ne-au si “salutat” de cateva ori.



Din Ilva Mica am dat de asfalt, ma rog, daca putem sa-l numim asa, dupa coborarea de aproximativ 30 km. Au urmat apoi Magura Ilvei si Ilva Mare unde drumul parea ca intra in pamant. Cum GPS-ul, numit si domnu’ doctor ca prea le stia el pe toate, arata drumul de urmat la dreapta, pe Valea Ilvei, dar in amonte. Asa ca ultimii 20 km. au reprezentat o urcare pe drum forestier, pana in Piatra Fantanele, unde am ajuns extrem de obositi, adica mai mult eu, dupa ce oricum il tinusem in loc toata ziua pe Ionut.

Dupa o asa terapie prin soc la care fusesem supus, sambata am declarat forfeit. M-am anuntat numai bun de nimic, cu atat mai mult cu cat am plecat la 6 dimineata catre Cavnic, asa incat am afisat comportament specific de zombie pana prin preajma pranzului cand am reusit sa-mi revin.



Programul in respectiva zi a fost urmatorul: Am mers cu masina pana in Cavnic, loc unde ar fi trebuit sa incalecam pe bike-uri si sa cautam un drum de legatura peste munte pana in statiunea Izvoare. Asa stand lucrurile, am spus “thanks, but no thanks”, da’ in franceza , si m-am suit la volan, am oprit la Izvoare si dupa o masa bunicica si o bere rece m-am pus sa-l astept pe bikeru’ Ionut care cara bicicleta in spinare cautand drum practicabil.

La reintalnire avea sa-mi povesteasca ca misiunea esuase, si eu l-am crezut dupa juliturile afisate pe membrele inferioare.

Dupa ce l-am lasat pe om sa respire, am plecat cu directia Vadu Izei. Pe drum am gasit de cuviinta sa nu las sa treaca ziua fara sa fi mers si eu cu bike-u’ asa ca mi-am propus sa parcurg si eu ultimii kilometrii pana in Vadu Izei calare. Sa nu credeti ca vroiam sa arat ca pot si eu, dar era coborare si la asta ma pricep si eu .

N-am fost foarte inspirat, ca dupa vreo 10 km am reusit sa rup o spita si sa descentrez roata spate dupa ce i-am facut cunostiinta cu o gropita din asfalt la vrea 50 la ora.Am avut noroc cu un meserias de treaba din Sighetul Marmatiei, pentru ca desi era sambata seara mi-a primit vehiculul si pana dumnica dimineata era gata. Unde mai pui ca a fost mai ieftin ca palinca cumparata din Vadu Izei, sau “palanca” cum i-am auzit pe niste belgieni ca ii spun.

Duminica nu a fost o zi cu prea multe raze de soare si nici prea mult noroc.
Am plecat catre Sapanta, si nu pentru Cimitirul Vesel, ci pentru ca vroiam sa cautam un drum direct catre aceeasi statiune Izvoare.

Pentru ca aveam deja un esec la activ de data asta am apelat la un specialist, adica la padurar. Ne-a explicat omul vreo jumatate de ora, ne-a servit si cu socata excelenta apoi am plecat. Am trecut pe langa Cimitirul Vesel, apoi pe langa Pastravarie si a inceput muntele.

Va dati seama ca omul a fost destul de surprins cand ne-a vazut seara tot la el in curte, si plouati si plini de noroi, pentru ca dupa ce ne desenase chiar si o harta noi tot nu reusisem sa gasim drumul. Si fusese o zi plina, cu bucati bune de drum de carat bicicletele in spate sau impins la ele si chiar si cu cazaturi pe drumurile forestiere carora ploaia le diminuase extrem de mult aderenta. Asa ca am plecat cu orgoliile accidentate catre Viseul de Sus.



Lunea a fost, asa cum suntem cu totii obisnuiti, zi de pauza .  Adica am dedicat ziua unei plimbari cu Mocanita.
Frumos drum, n-am ce zice, dar parca prea plictistor, mai ales pauza de 2 ore din gara Faina, punctual terminus, unde nu prea aveai ce face. Ne-am simtit mult mai bine cand un cuplu de pensionari englezi ne-a spus ca avem cea mai frumoasa tara din Europa. Nu pot sa nu imi amintesc de versurile formatiei detinatoare de rozatoare “ era o tara minunata, din pacate un pic cam populata”. Sper sa fi citat corect.

Plimbarea a avut insa un rol, acela de a ne aminti ca e bine sa mai si dormim din cand in cand. Asa ca am ajuns la pensiune, am baut o bere rece, am facut un dus fierbinte si a urmat un somn adanc.

Marti am plecat din Viseu, cu destinatia Izvoare, iar, din nou, inca o data . Pe drum ne-am mai delectat insa cu un drum de 50 km pe biciclete, cu plecare din Petrova, peste dealuri pana in Stramtura, apoi nord spre Brasana si din nou peste dealuri inapoi la Petrova unde lasasem masina. Acesta a fost poate si cel mai frumos traseu, si, desi ne-a ars domnul Soare mai ceva ca dupa 3 zile pe litoral, a meritat timpul pierdut.

Spre seara am ajuns in statiunea Izvoare. Ne simteam datori sa finalizam drumul Izvoare-Sapanta, si am apelat din nou la ajutoare specializate, beneficiind de indicatiile jandarmilor din zona.



Si de data asta am reusit. Ziua de miercuri a fost incununata cu succes. Nu am mai contat ca am batut cam 70 km peste munti, ca ne-au alergat cainii de la vreo 3-4 stane, nici ca ultimii 3 km i-am parcurs in remorca unui camion, pentru ca nu ma mai tineau balamalele, nici ca fusese poate cea mai grea zi, de pana si Ionut obosise, a contat doar ca am ajuns.

Asa ca la 8 seara puneam bicicletele pe masina, benzina in rezervor si cafele in stomacele si la 4 jumatate, joi dimineata ajungeam inapoi in Micul Paris. Nu stiu daca se impune vreo concluzie, insa a fost o saptamana deosebita, petrecuta in compania unor oameni deosebiti si abia astept o noua astfel de experienta.



______
Autor: Dragos Popescu
 
Tag-uri
| Carpat Bike | ciclism | Maramures |
Impresii
Contine 21 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMartie 2024 Anul urmator
    010203
04050607080910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru plăcerea cititorilor noștri. Avem totuși niște Condiții de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]