Primavara romaneasca

Sunt aproape 400 de oameni pe scaune. Sunt inca 100 in picioare si pe jos. Media de varsta coboara sub 25 de ani. E cea mai faina (dpdv repertoriu) si cea mai incomoda (dpdv scaune, non-aer conditionat, non-Dolby, non-aparat de proiectie de ultime 2-3 generatii) sala de cinema din Bucuresti: Noul Cinematograf al Regizorului Roman din cadrul MTzR.

Emotionat si grabit, regizorul (Matei Budes) spune rapid cateva cuvinte. Apoi se lasa intunericul si incepe "Toamna Romaneasca". 14 minute despre manifestiile pro-Rosia Montana, anti-RMGC, din toamna anului trecut. 14 minute in culori calde, cu oameni frumosi, vorbind pasionat si argumentat, intr-o limba romana neobisnuit de curata. Contre verbale intre jandarmi si demonstranti. Apoi din nou culori calde. Se reaprind luminile. Explozie de aplauze ce prinde, in cateva secunde, ritmul strazii: "Uniti, Salvam!".

Entuziasmul e intrerupt de genericul lung-metrajului lipit in program de premiera romaneasca. "Pussy versus Putin". O mana de fete si felurite forme de opozitie. Libertatea de gandire si exprimare versus organele statului si fanaticii Bisericii Ortodoxe Ruse. Filmat din piept, din mana, din celula. Cel mai adesea, cu camera de pe mobil. Imagini miscate, din plin. In sala de la NCRR, nu misca nimeni. Multimea de tineri ce parea venita pentru a privi si omagia "Toamna romaneasca" ramane pe pozitii si omagiaza, prin atentie, reactie si empatie, lupta infinit mai dura, mai inegala, mai fara de speranta a rusoaicelor de la Pussy Riot.



Sa recapitulam: intr-un cinematograf cu dotari la nivelul anilor '80, sute de tineri romani privesc 75 de minute de film documentar, productie romanesca si ruseasca, despre revolte de strada cu pronuntat caracter social-politic, filmate cu mijloace tehnice deloc stralucite. Nici o hahaiala, nici o susoteala, nici o plecare prematura. Interes anti-sablon, nu?

One World Romania 7 e vinovat de acest succes naucitor. Aparent, un festival de film documentar. De fapt, datorita inteligentei si curajului selectiei, excelentei promovari si foarte bunei organizari, intamplarea coordonata de Alexandru Solomon si produsa de Asociatia One World Romania si de Centrul Ceh a a devenit unul dintre cele mai relevante (daca nu chiar, cel mai) evenimente culturale ale Bucurestiului. Pentru ca ofera manifestari artistice valoroase in fata unui public larg si proaspat intr-o atmosfera febril-entuziasta. Pentru ca e coltos, incomod si destept. Pentru ca e viu si puternic.

Toti cei care pretind sau planuiesc sa se joace de-a management-ul si marketing-ul cultural ar trebui sa ia notite de la One World. Sa inteleaga cum devine treaba cu aducerea publicului la cinema, cu scoaterea tinerilor din letargie, cu atractivitatea si rentabilitatea culturii. Apropo: un bilet la One World e doar 8 lei, dar platit de toti spectatorii.

Din punct de vedere cinematografic, superlativul vizionarilor mele a fost germano-egipteanul "Crop". De auzit, auzim vocea unui foto-reporter. Un om care a lucrat cateva zeci de ani in redactia celui mare cotidian egiptean, Al-Ahram, alaturi de alti 16.000 (!!!) de oameni. Un om care isi povesteste, rar, precis si resemnat, cariera trasata de conformism si lipsa de curaj, raportand-o mereu la miracolul din piata Tahrir. Miracolul filmului nu vine, insa, din rasturnarea lui Mubarak, ci din povestea muta pe care o spun imaginile filmate in redactia ziarului. In cadrele statice care formeaza 47 de minute de film e un portret naucitor al Egiptului contemporan si a unei bune parti din limba araba. Ba, indraznesc sa cred ca si cate ceva din Romania trecutului e acolo.

In "High Tech, Low Life", doi bloggeri chinezi, unul trecut de 50 de ani (Tiger Temple), altul apropiindu-se de 25 (Zola), au curajul sa priveasca viata din jurul lor drept in ochi si sa posteze pe net ceea ce vad. Gestul lor e plin de curaj nu doar in China pseudo-comunista & pseudo-capitalista &pseudo-democratica, dar si in tari in care jurnalismul e umilit prin mogulizare si afiliere politica. Intr-o secventa antologica, Zola, caruia in prealabil autoritatile chineze vast enervate de scrierile sale departate de linia idilica a partidului ii refuzasera participarea la un eveniment Deutsche Welle in Germania, ajunge la World Blogging Forum gazduit de Casa Poporului si deschis de presedintele roman in exercitiu.  Brusc, notiunile de libertate de exprimare si dictatura capata noi si noi intelesuri :).



Sursa foto: site-ul oficial al One World Romania 7


______
Autor: Mihai Brezeanu