Pledoarie pentru Laos

Azi am mai avut (inca) o mare surpriza. Pe la jumatatea excursiei pe Mekong, barca a tras pe dreapta intr-un sat traditional Lao unde se fabrica whisky. Totul e extrem de saracacios, cea mai crunta saracie in cele mai uluitoare peisaje. Niciodata nu m-am simtit atat de departe de civilizatie. Satul asta pe marginea Mekongului e cat de departe de casa cat isi poate cineva inchipui. In granguritul de gaini de pe marginea drumului aud peste umar urmatoarea constructie lexicala:

"Ia uite ce frumoase sunt papuselele la astia"

Am fost muscat de doua ori de un tantar aseara si cred ca deja am inceput sa delirez. Malaria! Febra Dengue! Sunt departe de mama, mi-e chiar atat de dor de casa? Pribegia ma face sa imi imaginez ca oamenii vorbesc in romana. O sa mor in curand. Aud al doilea glas in romana. Pe urma al treilea. Toti oamenii din jurul meu rad si vorbesc in romana. Simt ca ametesc.

"Sunteti romani?"

Baba din fata mea mai sa faca atac de cord. Nu o invinovatesc. O iau mai usor, o strang in brate sa isi revina.

"Da, de la Constanta"
"Si cati sunteti? Cum ati ajuns pana aici?"
"Vreo 14. Pai cu excursie din tara."
"Excursie din tara ??????? In Laos ???????? Se poate ??????"
"Pai de ce sa nu se poata. Suntem in circuit: Thailanda, Cambodgia, Vietnam, Laos. Auziti dar stiti cumva in Birmania cum se ajunge ?"

E deja prea mult. Patru pensionari din Constanta, Romania ma intreaba de viza de Myanmar intr-un sat izolat de pe marginea Mekongului in Laos. Sa mai zica cineva ca lumea asta e mare. Oricum si ei isi fac zeci de mii de cruci cand le povestesc ca sunt singur si am venit singur pana aici. Dupa ce le mai dau detalii, le mai povestesc, le spun ca sunt din zona, isi mai revin si ei.


______
Autor: Mihai Cristea

pagina urmatoare »