dordeduca
0 evenimente in martie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
13 iulie 2010 Cornelia

Plaiul Foii, via Transfagarasan

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

Imi fac bagajul si nu mai stiu unde l-am pus pe Alifantis! Ah, e deja in rucsac. Mi s-a parut potrivit sa il ascult, admirand pe A1 floarea soarelui despre care canta asa de frumos.



Pana iesim din Bucuresti mai bagam niste Queen, lasand Rammstein-ul pe mai tarziu.



De la Pitesti, iesim repede pe drumul spre Curtea de Arges si oprim pentru cateva clipe si la poarta manastirii. Ana este tot intre ziduri, iar regii inca isi dorm aici somnul de veci.



Un car cu boi isi duce rotile pe asfaltul orasului.



Satele de sub munte sunt deja asaltate de oraseni.



Inainte de amiaza suntem pe Vidraru. Salut in drum si intrarea pe Valea lui Stan, deja cunoscuta, dar cu dorinta de revedere a stancilor pline de aventuri. Desi abia s-a deschis drumul, grataragii l-au inclus deja in destanatiile fumigene de weekend. Pet-urile sunt si ele la locul lor, in Argesul poluat.



Cum sunt pe Transfagarasan, nu se poate sa nu il sun pe Relu sa vad daca nu cumva este prin zona. este! E Montaniada si el este maestru de ceremonii. Indraznesc sa ma gandesc un pic la o tiroliana sau un rapel, ca pe vremuri, dar imi aduc aminte ca lista de vizite pe ziua de azi este lunga si las distractia asta pe alta data.



Revedea cu Relu vine la pachet cu revederea lui Mircea Baniciu. Imi aduc aminte ca l-am cunoscut cu multi ani in urma, pe cand aplaudam si cantam la inregistrarea albumului Ciripituri al mici pasari Colibri, formata din oameni mari. Isi aduce si el aminte de Motul Pitis, ne cuprinde un pic nostalgia, iar interesul se muta apoi la ceaunul in care se naste bulzul.



Nea Vasile este mandru sa transforme malaiul si urda proaspata intr-o minune care numai in munte are gustul poftei de vacanta la bunici..



Cu ochii la copiii de peretii de la concurs, nu ratez totusi Transalpul lui Alex (cel care a fost impreuna cu Honda mea la marea cu o luna in urma) parcat pe marginea soselei. Ce mica e lumea...sau mai bine zis cum e lumea peste tot!



Cu flori colorate in par, ma bucur ca nu am ramas in Bucuresti peste weekend si ca Soarele este cu noi pe drum. Frunzele de mesteacan ori de fag atarna in perdea pe ramurile inca in verde crud.



Era prin 2004 cand faceam cunostinta cu Transfagarsanul din saua unor doua roti, cu o zi inainte de a se inchide drumul, la un sfarsit de octombrie insorit. Si tot pe Transfagasran, vara trecuta admiram Calea Lactee, pentru prima oara in acest spectacol de lumina, cu speranta de reatingere a Moldoveanului.



Stam un pic de vorba cu norii de la acelasi nivel si nu scoatem cutitul sa taiem ceata. Nu mai salutam Balea, ascultand chemarea bunatatilor de la Albota.



Spuma izvoarelor de munte se da in spectacol sub forma de cascade pe versantii mandrii ai Fagaraului. Un covor de cimbrisor isi raspandeste aroma cu amintire de ceai baut pe cresta in Crai cu ani in urma, la usa cortului.



Daca tot nu am ajuns la Cluj cum stabilisem initial si am ratat bunatatile lui Adi Hadean, m-am consolat cu cele de la Albota. Am ales in farfurie un pastrav afumat cu hrean iute de plangi cand il mananci mai mult decat dupa orice dor nebun. Ascult sfatul Monicai si nu ratez nici inghetata de casa cu lapte cu gust de lapte si o afinata (murata nu aveau). Si nici socata nu a fost rea!



Mai departe mai ca imi pare rau ca de data aceasta nu eu am fost cea care a ales drumul fara afalt, ci Cristi. Ma bucur de praful drumului ce duce de la Arpasul de Sus mai departe spre Ucea, Vistea si Victoria, pana la Sambata de Sus.



Poposim pret de cateva clipe si la Manastirea Sambata, dupa ce am luat apa proaspata si rece de la izvorul parintelui Arsenie Boca. Izvorul este aproape de Casa Zmeilor, dar zmeii nu erau acasa...si nici buzduganele nu erau aruncate, asaca nu am mai pierdut vremea sa ii asteptam.



Ce trista mi se pare ideea de bloc la munte! De fapt, trista mi se pare ideea de bloc, dar parca doare mai tare sa stai intr-o cutie de beton si in fata sa ai Fagarasul, ca in cazul orasului Victoria, sau Piatra Craiului, ca in cazul Zarnestiului. Sau...e mai bine ca te consoleaza?



O barza sprijina un stalp intr-un picior. Alte patru si-au dat intalnie la ceas de seara intr-un cuib uscat.Ulitele ne readuc cu gandul la Mircea Baniciu si la Viata la tara cantata de el. Doar cocosul nu apare.



Depresiunea Fagarasului este impodobita de balarii colorate si acoperita cu nori de poezie. Am schimbat Rammstein cu Cartarescu si aflam de ce iubesc barbatii femeile. La povestea din Irlanda apare fantoma pe care speram sa nu o intalnim la templul de la Sinca. Dar...nu o intalnim ca nu mai avem vreme. Se lasa intunericul cand trecem spre Poiana Marului si parca nu am curaj sa merg in templul misterios la ceas de seara. Lasam Sinca pe alta zi, din pacate nu a doua zi.



Tristetea de a nu fi pe moto pe drumurile insorite pe care le strabatem mi-o innec intr-o bere...cu alcool.

Plaiul Foii ne primeste cu ploaie si fara cer instelat. Parca toata apa pe care o asteptam de sus peste zi s-a amanat la ceasul serii. Baltile imense pe drumul incet ma fac sa nu mai regret ca nu am plecat pe doua roti de data aceasta. Consolarea vine si de la revederea cu Ciprian, chiar daca fara Berty sau Bandit.



In fiecare an ii promit ca vin peste iarna la schi si acum imi reinoiesc promisiunea. Sper sa ma tin si de cuvant. Ma mai tenteaza si sa vin calare intr-o zi cu soare si sa la moto printr-o curte sa se odihneasca, in timp ce el ma va insoti pana sus pe creasta.



Seara povesim povesti cu lei paralei si serpalai, asta si dupa ce am vazut un serpalau pe drum.Fluturii de noapte isi dezmortesc aripile la lumina felinarelor. De la masa vecina de pe prispa aflu ca peste zi a plouat pret de o ora in creasta. In rest, Soarele a fost si el in munti.

Si daca seara am amintiri cu ursi in copilarie la Tusnad, dimineata ii aud glasciorul unuia spre Spirlea. Cum si Cristi l-a auzit si nu mi s-a parut doar mie, facem calea  ntoarsa, eu mai repede ca el.



Mai experimentez o data traversarea raului de munte desculta si am impresia ca picioarele imi raman in albie. Brrrr!



Ne luam la revedere de la Ciprian care ne rasplateste intalniea cu un pont: sa mergem spre Bran prin Tohanita, peste Predelut. Drumul este incantator si bucuria cu atat mai mare cu cat strabat un drum neumblat de mine pana acum.



La Bran ne rasfatam cu un kurtos din care eu cu greu imi scot nasul atras de aburii dulci, plini de nuca.



Satele dintre Bucegi si Piatra Craiuluio, insirate pe culoarul Bran - Rucar (sau Dragoslavele cum am invatat la facultate ca este corect) sunt inundate de verdele crud al ierbii prin ale carei picaturi se sspcalda soaele deloc lenes duminica aceasta.



Codobature zburdalnice isi fac drum peste culorile florilor de camp cu cicoare si ochiul boului - ce nume pentru ce floare!



Am asa o pofta de tavalit prin fan proaspat cosit...



Alifantis revine si el pe culoar.: "Du-ma fericire sus...", dar noi tocmai am inceput sa coboram. Ne abatem din drum si traversam si Cheile Dambovicioarei. Le salut inaltimile si ma gandesc deja cu nostalgie la ce urmeaza.



Vara se pare ca a pus stapanire pe stancile de calcar. Sper ca ploile au cam obosit si ca soarele devine stapan pe urmatoarele weekenduri.


______
Autor: Cornelia Florea
 
Tag-uri
Nu exista tag-uri atasate.
Impresii
Contine 39 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMartie 2024 Anul urmator
    010203
04050607080910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru plăcerea cititorilor noștri. Avem totuși niște Condiții de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]