Pe urmele incasilor - partea 3

Dupa vreo 10 zile de 'rataciri' prin zone mai mult sau mai putin pretentioase (vezi partea 1 si 2 a articolului) ajungem si in Cuzco , probabil cel mai vizitat oras din Peru, capitala apusului imperiu Inca. Este singurul loc in care ne-am facut rezervare pentru un locsor de dormit din cauza popularitatii zonei si a marii afluente de turisti. Am ajuns intr-o perioada mai putin turistica, lucru ce a facut sa nu avem o problema in a gasi o masa libera pentru un pranz sau un scaun pe vreo terasa din piata centrala pentru o ciocolata calda. Am inteles ca in lunile iulie si august e cu adevarat plin: aproape imposibil de gasit un hotel, buluc pe strazi, in resturante si la ruine. Cand am fost noi (pe final de decembrie) strazile aratau asa cum ii sta bine unui oras 'cosmopolit': puteai vedea de la fete locale pana la americani, japonezi sau europeni.



Din vechiul oras Inca nu a mai ramas mare lucru; dupa ce spaniolii i-au cucerit au carat tot ce era de valoare in Europa, marea majoritate a constructiilor au fost daramate pentru ca materialele sa fie refolosite pentru bisericile si casele coloniale. Cred ca singurul loc in care mai puteti vedea in oras ruine Inca este in cadrul bisericii Santo Domingo unde au rezistat cateva din zidurile a ceea ce a fost in vremuri vechi maretul Templu al soarelui.

Si uite asa ajungem si la istoria Imperiului Inca, poveste ce pentru mine a fost cu adevarat fascinanta. Totul a inceput relativ tarziu, in secolul 15. Inca formau o mica comunitate ce traia pasnic in zona Cuzco. Numai ca in jurul anului 1438, un trib vecin isi ascute sulitele si le indrepta catre ei. Inca sunt luati pe nepregatite si alungati din Cuzco. Numai incapatanarea si darzenia Celui-Ce-Transforma-Pamantul (Pachacutec - cel ce avea sa devina primul rege al imperiului) a facut ca incasii alungati sa se regrupeze si sa dea un atac suprinzator astfel reusind sa recuceresca pamanturile natale. Se povesteste ca insasi pietrele din jurul orasul au venit in ajutorul incasilor iesind din pamant si creand panica in randul cotropitorilor. Stans legata de aceasta legenda este si toata arhitectura Inca: tot ce au construit ei este alcatuit din blocul imense de piatra, perfect slefuite, perfect imbinate. Nici pana acum nu s-a descoperit cum incasi prelucrau stanca. Rezultatul este cu adevarat incredibil. Trebuie sa vedeti cu ochii vostrii ca sa intelegeti ce spun. Apropo de acest aspect: am vazut intr-una din bisericile construite de spanioli un coltisor unde mai erau urmele unui vechi templu; pietrele fostului templu se imbinau perfect, erau parca ieri puse una peste alta, partea crestina folosea ciment pentru imbinari, dar acesta era doar detaliu: buba era ca zidurile bisericii aveau numeroase crapaturi la cutremurele care nu sunt deloc rare in tara asta, iar zidurile Inca erau ca noi.

Pentru a explora zona exista numeroase variante. Agentiile de turism ce le gastiti la fiecare coltisor de strada va pot oferi de la excursii in jungla, mountain bike sau canoe pana la excursii la Machu Picchu sau Pisac. Exista si varianta pe cont propriu - mijloacele de transport sunt suficiente, iar harti si ghiduri se gasesc usor. Ar mai fi si a treia varianta (cea pe care am si ales-o noi) - ghid pentru o 'calatorie spirituala'. Daca nu stiati, Peru este considerat a fi un Tibet al vestului. Nu putini sunt cei care vin in Peru tocmai pentru experiente spirituale. In jurul Cuzco-ului puteti gasi de la locuri puternic energetice, multe din ele in foste temple incase pana la samani care sa va duca un pic mai aproape de spirite.

Totul incepe cu procurarea unui 'boleto turistico' care o sa va asigure intrare la mai toate locurile de interes. Foarte aproape de oras este o fosta fortareata Saqsaywaman (mai bine cunoscuta printre vorbitorii de engleza - Sexy Woman :) singura legatura fiind doar asemanare la pronuntie). Cele cateva ziduri ramase din fortareata daramata de spanioli sunt inca impunatoare. Impresioneaza perfectiunea lucrul cu piatra de care va vorbeam. Aici puteti observa mult mai bine decat in Cuzco cum imbinarile blocurilor de piatra sunt de o perfectiune rar vazuta. Ceea ce seamna cu un coloseum, topoganele de piatra, ramasitele unor temple amintesc ce o civilizatie avansata.

Mai bine sa continui un pic istorisirea despre imperiul pentru ca altfel vorbesc pietrele cand le cunosti povestea. Deci totul incepe in 1438 cand incasii condusi de Pachacutec recuceresc teritoriul din jurul orasul Cuzco. Noul rege prinde gustul razboiului si incepe prin a cuceri tribul ce tocmai il atacase. Povestea continua cateva zeci de ani, asa ca dupa cativa regi si stategii care m-au lasat cu gura cascata (va povestesc un pic mai incolo despre ele), imperiul ajunge pana unde este azi capitala statului Chile, o parte din Argentina, Brazilia, mai toata Bolivia si Ecuadorul. Am inteles ca ceva comparabil cu suprafata Europei (!!!) ...si ganditi-va ca vorbim de un imperiu care a trait mai putin de 100 de ani, pana in 1532 cand au fost cuceriti de spanioli.

Una din politicile interesante care au dus la rapida expansiune a imperiului a constat in faptul ca toate proprietatile ce au apartinut unui rege (vorbim de palate, podoabe, teritorii cucerite..) ramaneau mumiei care isi facea veacul in vechiul palat; asa ca noul rege trebuie sa-si contruiasca un palat nou si sa cucereasca noi teritorii. Alt procedeu interasant era o combinatie de spionaj-mita-amenintare: incasii trimiteau mai intai spioni in cadrul tribului pe care vroiau sa-l cucereasca - asa aflau cine sunt cei care conduc, care le sunt punctele slabe si cam ce tentatii au :) Asa se facea ca la scurt timp aparea un sol cu o oferta de nerefuzat: o virgina-preoteasa din cel mai sfant templu drept sotie pentru vechiul rege, ce avea sa devina guvernatorul noii provincii; tot asa se face si pactul de sange intre cele 2 natii. I se explica si foarte delicat de marea putere a imperiului incas si de faptul ca nu ar fi avut nici o sansa impotriva armatei care cucerise deja zeci de triburi. Ca totul sa fie de nerefuzat zeitaile locale erau tolerate, iar la prosperitatea noii provincii imperiul contribuia cu mana de lucru specializata provenita din celelalte provincii (un fel de deportari 'voluntare', cei adusi nu erau sclavi ci mai mult niste muncitori de C.A.P.)

Revenind si la ce am mai vizitat: nu trebuie sa ratati ruinele de la Pisac (la vreo 30 de km de Cuzco). Ramasitele templului din varfului muntelui sunt impresionante, iar peisajul e de vis. Va recomand ca macar la coborare sa faceti pe jos drumul de vreo juma de ora pana in sat. Aici o sa gasiti (in special duminica) un fel de bazar in care puteti petrece ore bune (pt care vreti sa plecati acasa cu tolba plina de suveniruri).

Nu ar trebui ratat nici templul apei din Tipon, un loc unde maiestria si comuniunea cu natura respira in fiecare piatra. De altfel o sa auziti in multe din povestile localnicilor respectul pe care-l au fata de Pamantul-mama (PachaMama), despre modul in care fac ofrande muntilor sacri (Apu) sau din modul in care povestesc despre animalele sacre ale incasilor: condorul, puma si sarpele (ce reprezinta cerul, pamantul si lumea de dedesupt). Tot aici puteti vedea de aproape sistemul de terase prezent mai pe toate coastele muntilor din zona (incredibil ce pante si la ce inaltimi faceau oamenii astia agricultura - muntii ajung pana peste 6000m, platourile montane sunt pe undeva in jur de 4000m, iar pantele cred ca au in medie o inclinatie de 45 de grade).

De bifat ar fi si biserica de la Chinchero (dar faceti in asa fel incat sa ajungeti duminica pentru a putea intra inauntrul bisericii si a vedea picturile pt care biserica este renumita), amfiteatrul de la Moray despre care se spune ca o fost un fel de pepiniera pentru mai toate plantele din imperiu, salinele din Maras ce sunt folosite de pe vremea incasilor.



Legat de istorie, trebuie sa va mai spun si cum a decazut imperiul: in 1527 a lovit o epidemie ce a omorat jumatate din populatia ce ajunsese la o cifra marica pentru timpurile acelea - 25 milioane. A urmat un razboi civil intre pastratorul traditiei si fiul risipitor. Asa ca atunci cand au venit spaniolii in 1532 au gasit un imperiu in genunchi. Bolile pe care le-au adus ei ca si tratativele cu iz european (rapirea regelui, cererea unei imense cantitati in aur si argint pentru rascumparare, omorul cu sange rece cand s-au vazut cu desagii plini...), au facut ca numarul foarte mic de conqusitadori sa fie suficient ca pentru a infrange o rezistenta debusolata. Asa se face ca spaniolii pun mana pe toate bogatiile, cuceresc Cuzco si insiruiesc corabiile pentru a cara muntii de aur si argint spre tara mama. Ultima samanta regala se retrage inspre jungla, intr-o fortareata ce nu avea sa fie de gasit de spanioli.



Cam din acest punct incepe si povestea lui Machu Picchu, fortareata gasita de un arheolog abia la inceput secolului 20, arheolog ce plecase in cautarea ultimei fortarete incase (ce avea sa fie decoperita mai tarziu in jungla). Despre aceasta locatie ce a fost aleasa printre minunile lumii moderne, nu o sa va povestesc mult pentru ca sunt sigur ca fiecare a auzit cate ceva. Va recomand sa alegeti o perioada nu foarte populara printre turisti (de preferat lunile de iarna europeana). Numar maxim de vizitatori de zi este de 2500 de zi si am inteles ca sunt foarte multe dati cand oamenii mai raman si pe afara.



Drumul pana acolo se poate face numai cu trenul ce e in proprietatea Orient Expresului (preturile piperate - ca pt un loc in care se gaseste una din minunile lumii). Va recomand sa innoptati in Aqua Calientes, de unde ar fi de dorit sa plecati cu primul autobuz spre Machu Picchu (in jur de 5juma dimineata!!) - macar asa o sa aveti sansa sa vedeti ruinele in adevarata lor splendoare fara sute de viermisori adulmecand fiecare piatra.



V-as mai sugera sa urcati la 9 (exact cand se deschide) pe Waynapicchu - varful de munte ce va ofera o priveliste aeriana asupra intregii vai. Apoi stati linistiti si bucurativa de moment, asteptati sa treaca de ora 4 pentru ca atunci mai toti pleaca si puteti explora in voie (ca sa nu mai punem la socoteala apropierea apusului ce coafeaza bine pozele). Una peste alta, chiar daca bugetul pentru locatia asta o sa depaseasca suma a tot ce are Peru de aratat, eu zic ca efortul e meritat: e pe departe cel mai bine conservat vestigiu Inca, exista povesti ca in cateva zeci de ani va disparea din cauza alunecarilor de teren,  Unesco  vrea sa reduca  numarul de turisti la 500  pe zi .



Dupa povestea asta suculenta ne-am intors in Cuzco pentru a petrece revelionul. Toti cumparau chestii galbene - simbolul aurului, soarelui, prosperitatii. Aveau cam de toate, incepand de la confeti si terminand cu chilotei galbeni. Mai erau si artificiile de tot felul, cam ca la noi acum 4-5 ani. In jur de miezul noptii multimea s-a strans in Plaza des Armas (inima orasului), au asteptat gongul, au bubuit, au baut sampanie, au alergat in jurul pietei. Noi am baut un pic pana ni s-a furat un aparat foto SLR si am sfarsit prin a ne ineca amarul intr-o carciuma de prima clasa.



Dupa 10 zile de Cuzco, ne-am strans 'cortul' si am plecat spre sud unde ne astepta lacul Titicaca. Povestea asta in episodul urmator.


______

Din acelasi ciclu:
    partea 1 -- Lima - Huancavelica si inapoi
    partea 2 -- Lima - Cuzco
______
Autor: Alexandru Purice