Pe malul Muresului, in imprejurimile Aradului

E o sambata de iunie, foarte de dimineata (asa cam pe la 5)! Dar in mai putin de trei ore aveam sa ma odihnesc. Atat mi-a luat de cand am iesit pe usa casei si pana am ajuns la Arad. Am zburat! Noroc cu compania low cost care transporta romanii pana in Stuttgart sau Valencia ca se opreste si in acel capat de tara. Nu iti ia decat 45 de minute sa traversezi Romania in diagonala, peste muntii pe care i-am luat adesea la pas.

Cum cu cine aveam eu treaba era inca la munci, atunci mi-am petrecut timpul cu niste oameni faini de la Asociatia Montana si pentru Ocrotirea Naturii Veniti cu noi.



Cum ei au cate o activitate in fiecare weekend si cam o data pe luna si cate o saptamana umbla hai-hui prin munti, evident cu dor de duca, i-am nimerit pe cand aveau o excursie de o zi pe malul Muresului, la Radna.



Cu corturile puse pe mal, la umbra, si lubenitele gata de a se infrupta din ele, nu s-a gasit decat Adi sa mearga cu mine pana sus la Cetatea Soimus. Cum nu ma da din calea pasiunii mele de a descoperi noi cetati (aproape) niciun obstacol, am facut si acum fata urcusului cam dificil (nu si pentru capritele care pasteau in voie).



Cetatea a fost candva instarita. Situata pe dealul Cioaca Tautului, la 2 km NE de Lipova, cetatea medievala Soimus a fost ridicata �n sec. XIII, iar in 1784 a fost scena uneia dintre cele mai importante lupte ale rasculatilor lui Horea, Closca si Crisan. 



Din pacate, cetatea arata foarte rau. Imaginea trista a cetatii paraginite este insa compensata de peisajul de la inaltime. O vedere panoramica larga avem asupra Culoarului Muresului. Norii fac si eu un cuplu reusit cu cerul.



Mai tragem cate o ocheada printre zidurile pline de istorie si apoi coboram...la vale.



Duminica acelasi soare ne insoteste in calatorie, dar de data asta si motocicleta, aceeasi care ne-a purtat prin munti si printre cetati.



Ghidul meu preferat din Arad imi prezinta un oras prin care am pasit doar in trecerea spre marea Europa. De abia acum pot spune ca l-am cunosut cu adevarat, un oras de care m-am indragostit la prima vedere, plin de arhitectura austro-ungara (adica de bun gust).



Unul din simbolurile Aradului este Piata Concilierii, acolo unde se afla si un mic Arc de Triumf, Statuia Milenium si un Turn de Apa, un fel de Foisor de Foc la scara mult mai mica.



La amiaza mi se face o surpriza si drumul ma poarta la o alta cetate, de multa vreme in planul meu de calatorie: Cetatea Siriei. Matei Corvin, Gheorghe Doja si Mihai Viteazul i-au trecut pe rand poarta.



Drumul ne duce de la Arad pe langa campuri de fan cosit si balotat in stil uniuno-european.



Vechi documente precizeaza ca la Siria s-ar fi aflat cetatea dacica Ziridava.



sursa hartii

Drumul pana la cetate se face din mijlocul satului - la stanga cum vii de la Arad, dar este destul de rupt. Merge totusi sa te incumeti sa il faci cu motocicleta, masina, ATV-ul sau bicicleta. Dupa ce treci de drumul serpuit ce iti ofera panorame asupra viilor de Siria (cine oare nu le-a degustat productia? :) ), intri in padure, apoi cortina de frunze se da la o parte in calea cetatii..sau a ceea ce a mai ramas din ea.



Imaginea de pe meterezele cetatii imi aduc aminte de o alta cetate descoperita de mine de curand: de cetatea de la Coltesti.



Coincidenta face ca si aici sa intalnim un parapantist - ca si amicii mei de la Mures intalniti la Remetea - Coltesti - care testa curentii de aer, indecis sa isi deschida aripa.



Poposim cateva minute la firul ierbii si la roata motocicletei, apoi mergem mai departe la manastirea din povestea lui Slavici (pentru cine a dat bacul la limba si literatura romana acum cativa ani cand se facea scoala, stie despe cine si cevorbesc). Manastirea Feredeu e o manastire micuta, dar unde Dumnezeu are loc sa isi reverse bunatatea asupra crestinilor.



Drumul pana la manastire este impecabil. La manastirea intalnim cativa biciclisti veniti aici in "pelerinaj". :)



Linistea de aici, sparta doar de cucii galagiosi, cu greu o uiti. Crinii isi imprastiau parfumul pe sub narile noastre, ametindu-ne.



Luam alta cale catre Arad si uimita aflu ca nu numai Rasinariul este un sat cu tramvai, ci si Ghiorocul. De la Arad pleca din ora in ora (sper ca am primit corect informatia) cate un tramvai spre Ghioroc, pe o distanta cam de 18 km.



Satul este mai degraba un mic orasel de provincie, destul de animat pentru o duminica dupa slujba.



Ultima vizita o facem la lacul Ghioroc, acolo unde se racoresc pe caldura mare aradenii, dar si timisorenii.



Aradul nu e departe: doar la 45 de minute de zbor!




______
Autor: Cornelia Florea