Padina Fest 2016, editia 7-a in plan absolut si a 3-a oara consecutiva in plan personal - am debutat la editia 2014 si nu m-am mai oprit. Pentru ca muzica sus, la munte, la aer curat.
Descalecaram in locul traditional, care, impreuna cu set-up-ul similar cu anul trecut, ne-a redat sentimentul de "intors acasa" in vacanta de vara. Line-up integral romanesc, pe zile tematice, pentru toate gusturile: debut cu tinere talente (joi), rock (vineri), electro (sambata).
Aceiasi festival-spectatori relaxati, facem schimb de zambete la revederea cu vecinii de camping.

E un Festival vechi, da' inca intim. Cand nu sunt pe scena, membrii trupelor coboara in public. De pilda, Catalin Chelemen, "vocalul" de la Coma.
Tarziu in noapte, muzica se sfarseste, ne oprim, temperatura ambientala (n-aveai nevoie de 2 cifre) devine tot mai greu de ignorat si ne invita ferm catre corturile personale.
Sambata soarele compenseaza cu generozitatea zgribulelile de cu seara. Dupa seara de rock, urmeaza o dimineata de plimbare cu princhindeii din dotare pe Saua Curmatura.

Revenim dup-amiaza pentru meniul muzical al ultimei zile.

Primii au fost We Sing in Colors, o trupa tanara si entuziasta, entuziasm de care s-a molipsit cea mai mare parte a publicului.

Au urmat Baba Dochia, de departe surpriza serii. Desi formatie exclusiv instrumentala, au reusit, prin muzica si ritmu-i, sa ridice pe toata lumea-n picioare, determinandu-ma sa imi promit ca le voi cumpara albumul ca second thing to do after shower la revenirea acasa :). Which i did :)!
Golan au fost urmatorii pe scena, continuand linia melodica a celor de la Baba Dochia. A 2-a surpriza foarte placuta oferita de editia curenta a Padina Fest.
Din pacate, ceea ce se dorea a fi un ramp-up al atmosferei spre headliner-ii Suie Paparude, a fost usor scurt-circuitat de Gojira & Planet H, 2 DJ-i cam zgomotosi dupa gustu-mi, care-au propus si creat o atmosfera mai degraba de disco Mamaia decat una in acord cu spiritul de pe platoul de la Padina
In fine, Suie Paparude. Ce s-ar mai putea spune?! Prezenta constanta la Padina Fest (au bifat toate editiile, mai putin cea din anul 2014 in care Miky a suferit acel pre-infarct), si-au onorat o data-n plus blazonul. Cu parul mai alb ca acum un an, dar cu aceeasi priza la publicul cunoscator, au cantat pana spre ora 01:00, onorand publicul cu vreo 3 bis-uri. ...si-ar mai tot fi fost ei chemati daca gradele by Celsius n-ar fi fost parca si mai categorice decat in noaptea anterioara, cu siguranta destul de multe sub 10.

Ziua de duminica la PadinaFest isi urmeaza an de an acelasi tipar: cafea - soare & relaxare - packing-up.

La plecare, ne saluta afisul de deasupra portii principale de acces in festival. In asentiment!