Om Bun 2004

Mintea obosita si agitata de peste zi refuza sa se aseze lent si sa asculte. Se zbate intre ganduri de serviciu, datorii, prieteni absenti sau inghesuiala din metrou. Si totusi, dupa acorduri lente de chitara se lasa prinsa, prinveste cu uimire si se lanseaza in cantec. Rudimentar, dar profund si cald, ritmul folk o capteaza, o incanta si o rasfata.

Si pana sa iti dai seama ce se intampla, episoadele pline de emotie ale debutantilor trec si te trezesti fredonand un refren cunoscut, alaturi de o sala prietenoasa, de un grup sau un solist, de o chitara, o orga sau un flaut. Si apoi inregistrezi doar senzatii: forta placuta, increzatoare in sine cu care Doru Stanculescu face o sala intreaga sa vibreze cu al sau "Shambla", ingeniozitatea lui Daniel Fat, raceala episodului Noi doi, blandetea calda cu care fetele de la Ecoul te aprind si te fac sa traiesti, ridicand o sala rece, amortita.

Privesti chitara lui Socaciu ca o completare a acestuia in incercarea de a incanta si a stapanii totodata si te re-lasi cucerit de Tatiana Stepa si te amuzi de finalul declarat feminist al recitalului. Se perinda imagini: Colibri - in noua formula restransa sau Mircea Vintila si Brambura - o prezentare reusita, nu chiar folk, dar bine conturata (asta fara a aminti de miscarea scenica a fetelor de la Brambura: Doamne ce fete!….ce miscare!…ar spune prietenul meu), stilul antrenant, dinamizator al lui Seicaru, contrapus atitdinii fixe, clare, profund vibrante a lui Ducu Bertzi. Iar peste toate, troneaza ca gazda ingenua, Ada Milea.

Spre amintire, nu uiti sa savurezi pe indelete stilul modest, linistit, sentimental-asezat al lui Dinu Olarasu, sa te bucuri alaturi de el de premiul pentru intreaga cariera primit de acesta s-apoi, incerci sa evoci imaginea castigatorilor.
Atmosfera de festival te urmareste acasa zile in sir si-ti doresti, daca nu chiar sa urci tu insuti pe scena macar sa revii si anul ce vine.


______
Autor: