" De acest lac Hansaru nu vreau sa mai aud, legendele locale se incaleca si deruteaza orice cautator, e cert ca D-na Luana, stapana antica si de demult a acelor zone, ascunde multe secrete, lacuri, drumuri, mistere si se joaca cu ele astfel incat sa creeze o nebuloasa in capul celor ce nu au ce face si se avanta sa le descopere. Concluzia: veti gasi si vedea doar ce aceasta distinsa patroana, zeita, mistica fiinta, a locurilor va avea chef sa va arate !" zicea un participant la eveniment (citat de pe www.club4x4.ro).
nota: preiau de pe blogul propriu si personal, deci stilul va fi mai putin poetic si mai succint, dar nu cuvintele conteaza, poate nici pozele ci experienta in sine. Eu una as repeta-o!
Am aflat de iesire vineri seara tarziu, din acest motiv am intarziat la intalnirea de la 6 dimineata, vreo 7 minute, eram rupta de oboseala, nedormita dupa un drum de noapte cu trenul tocmai din inima Bucovinei pana in inima capitalei. 2 cafele au fost suficiente sa ma trezeasca. Ineditul intamplarii, mai ales, m-a facut sa ma urnesc sambata din casa. Tot ce stiam: tura offroad (cu mici ghilimele, care presupuneau ca va fi ceva spectaculos) in zona Buzaului.
Noroc ca mai stiam cat de cat ceva geografie, si ma mai plimbasem prin zona, si asa am reusit sa identific cu mari aproximari traseul facut. Echipa cauta un lac, din cate am inteles eu, de ceva timp. Nu aveau nici o harta, insa ii insotea un ghid localnic. 
Traseul a pornit din Berca si s-a stins pe la 8 seara in Gura Teghii, spre Penteleu. Si cam toata ziua motoarele au spart linistea Muntilor Buzaului. Tot ce-mi vine sa scriu acum e ca a fost foarte interesant, am invatat lucruri noi, am vazut peisaje foarte faine si sate uitate de lume iar convoiul de masini starnea in urma lui un nor imens de praf si o unda de mirare pe fetele localnicilor, tulburand linistea de vara torida, speriind ursii din paduri si vacile inocente de pe pajisti. Ca dupa ce m-am dat cu capul de geamul masinii am inteles ca trebuie sa ma tin bine de manerul fixat pe bord, si in acelasi timp sa tin si aparatul foto, ca dupa tura pe dealuri si-n sate aratam ca o sperietoare pudrata, cu gene albe si par de calti prin care nu-mi mai puteam trece degetele, ca adunasem pe mine jumatate din pamantul Buzaului...
Am invatat ca trebuie sa tin dintii stransi la hopuri, altfel risc sa-mi musc limba, am sarit in scaunul masinii mai ceva decat pe un cal naravas, am invatat cum tre' sa abordezi o panta, cum treci prin mocirla, cum treci printr-un covor adanc de frunze moarte, am vazut cum "se subtiaza" ditamai masina cand alta varianta nu are decat sa treaca printre niste copaci mult prea apropiati :)), am aflat ce e aia troliere si am vazut ca cei cu gura mare si spirit de conducator nu sint neaparat si cei mai tari in domeniu. Am condus si eu prin gropi, dupa ce cascasem bine ochii la cum se face :) 
nu ca n-as fi stiut cate ceva...vorba ceea, am inceput sa conduc la 11 ani pe drumuri de tara, pe camp, cand abia vedeam dincolo de botul masinii si stateam cu nasul lipit de parbriz, iar primele mele lectii de soferie au fost adevarate lectii de offroad:)) ( multumesc lui taica-meu pentru asta :) )
Mi-am umplut aparatul foto de praf si pe dinauntru si pe dinafara ... etc etc; Am vazut urme de urs in plin drum, atat de faine ca am crezut ca sint desenate, asta pana m-am apucat sa numar degetele si sa ma uit in jur, si m-am prins ca de fapt nu era o gluma, si abia in Bucuresti am vazut privind imaginea si ghearele.  O vorba a celor din bransa spune ca "Troliul e cel mai bun prieten al omului" si m-am lamurit si eu de ce: nu te lasa la nevoie. Pa, si sper sa mai revin ...
______
Autor: Irina Cristian
|
|
Smida Jazz Festival
Blaj aLive
Timisoara Jazz Festival X
Calatorie intre Cer si Pamant 2018
Garana Jazz XXII - Povestea unei capodopere
Plai 2018
Oslea Night Ridge 2018
JazzTM
Garana din ce in ce mai mare - Program final
Daca e Gopo, e prono
