O parere nu atat de entuziasta cu privire la “expozitia anului: Gustav Klimt”

Ni se mai intampla sa trimitem involuntar cititorii in pustie (si nu in sensul bun al cuvantului). Din prea mult hei-rup entuziast. Context in care apreciem de fiecare data bataile pe umar si corijam pe unde apucam. (Redactia)

---

In urma unei mici stiri pe dordeduca (Gustav Klimt la Peles) si a unui mic link gasit acolo ( Expozitia anului: Gustav Klimt la Castelul Peles) am facut o excursie pana la locul cu pricina si ghici ce? nu mi-a placut deloc.

Recunosc, am cazut in capcana. Contagiata de tot entuziasmul emanat de stirea de mai sus, pe o ploaie mocaneasca, intr-o duminica dupa-amiaza ce imbia mai degraba la ceai si vin fiert, ia uita-te la mine cum ma strecor prin haita de 10 caini ce pazeste ziua in amiaza mare castelul Peles si ajung la expozitie. Lume o gramada, turisti de toate natiile si varstele (evident nu poti scapa de clasica cerere: tanti, ne faci si noua o poza draguta? Sa apara si castelul).

Dupa ce fentezi cainii, pentru ca ai castelului mandrii paznici sunt evident undeva la adapost, si zambesti fals turistilor, urmezi sagetile catre expozitia temporara (bila alba pentru cat de bine marcat era). Ajungi in fata unei usi. Ce faci ? evident, suni la usa . Ti se raspunde, esti condus corespunzator catre locul cu pricina, unde, citez : ”expozitia cuprinde lucrari din etapa de inceput a artistului, cand acesta activa in cadrul atelierului de pictura Kunstlerkompagnie, alaturi de fratele sau Ernst Klimt si Franz Matsch.”

Si acum, hai sa trecem la subiect: doar 40% din exponate sunt picture reale, restul reproduceri, adica printuri. Mi se pare normal sa faci o expozitie din lucrari reale, nu din printuri. Pot intelege ca anumite lucrari nu sunt mobile, ca doar nu spargi peretele din sala de teatru si aduci fresca sa se minuneze turistul. Dar nici nu facem ditamai reclama, pentru ca in castelul Peles este o expozitie, cu… castelul Peles! Ideea a fost: hai sa strangem ce avem noi pe aici, si de obicei lumea nu prea baga in seama, gasim un subiect care agata (150 ani la nasterea lui Gustav Klimt), gasim pe cineva care sa ne scrie un SUPER caiet program (merita toti banii) si apoi facem niste printuri fabuloase pe care le expunem.

Expozitia ar fi fost mult mai potrivita in Bucuresti, Cluj, Iasi, adica orice alt loc unde ai fi putut aprecia efortul curatorilor.

Mers, vazut, plecat cu impresia ca se putea altfel.



______
Autor: Diana Deaca