Nu chiar toata lumea din familia noastra

“Cu totii stiam ca aveam nevoie de un ambasador. Iata ca il avem. Cinema-ul romanesc este un ambasador itinerant. De noi depinde sa fim diferiti, in disjunctie, acolo unde cazul. De noi depinde sa fim impreuna, in conjunctie, acolo unde este cazul. Ca sa aparam ce am castigat nu stim cum”. Cu aceste cuvinte si-a primit Adrian Titieni, actorul si rectorul UNATC, premiul Cinema Pro (de fapt, premiul Cine Te Prinde - Cristian Tudor Popescu) la Gala Premiilor Gopo 2013.

Gala, gazduita in premiera de Opera Romana si prezentata in premiera de Mihai Bobonete (onorabila prestatie, excelente parodii!), creatorul Cafe DeKO, era abia la inceput.

Tot in premiera, Gopo n-a mai putut omagia cel mai bun film al anului precedent, "Dupa dealuri" in regia lui Cristian Mungiu, castigatorul Palme d'Or 2007 si a premiului pentru cel mai bun scenariu la Cannes 2012 alegand sa boicoteze evenimentul si sa nu-si inscrie filmul in competitie. Anul trecut, Cristi Puiu incercase un gest similar, dar organizatorii i-au ignorat decizia si i-au premiat "Aurora". In lipsa filmului-vedeta al anului 2012, "Toata lumea din familia noastra", al doilea lungmetraj al lui Radu Jude, a inhatat cele mai importante 6 premii: cel mai bun film, regie, scenariu, rol principal masculin (Serban Pavlu), rol secundar masculin (Gabriel Spahiu) si rol secundar feminin (Mihaela Sirbu).

Culmea, Radu Jude a lipsit de la festivitate, premiile ce i se cuveneau (regie si scenariu, al doilea impreuna cu Corina Sabau) fiind primite de producatorul Ada Solomon. Nu e clar de ce a lipsit Jude si nici daca gestul sau se inscrie in serie gesturilor de fronda initiate de duo-ul Puiu-Mungiu. De altfel, si celalalt mare invingator al serii, "Undeva la Palilula" (7 premii - imagine, montaj, sunet, muzica originala, costume, decoruri, machiaj & coafura), nu si-a avut in sala creatorul: Silviu Purcarete.

Ce e cert e ca aceste absente s-au simtit. Adrian Titieni a fost primul care le-a evocat. A fost urmat de Natasa Raab, care a inmanat Gopo pentru cel mai bun sunet, si de Ada Solomon care, la a treia aparitie pe scena, cea la care a primit marele premiu al editiei pentru cel mai bun film, a dat la o parte eticheta ocaziei si, cu lacrimi pe obraji, a facut apel la strangerea randurilor intru sarbatorirea momentului fast al cinema-ului romanesc, dar si intru protejarea viitorului. Premiul tocmai ii fusese oferit de Calin Peter-Netzer si Luminita Gheorghiu, primiti de sala cu standing ovations. Pe scena era, asadar, trio-ul care castiga Ursul de Aur cu numai o luna in urma cu "Pozitia copilului". Din boxe se auzea "Meravigliosa creatura", melodia Giannei Nannini pe care personajul Luminitei Gheorghiu isi danseaza, in film, singuratea vanitoasa si nu chiar nefericita.

Imaginea triumfului de la Berlinala din trecutul atat de apropiat, suprapusa peste cea a victoriei de la Gopo 2013 din clipa prezenta, suprapusa inca o data peste previzibila izbanda din viitor, a "Pozitiei copilului" la Gopo 2014! Si totusi, un duh nelinistitor plutea peste distinsa adunare. Ne vom mai revedea, oare, in 2014? Vom mai avea ce mare succes sa sarbatorim? Va mai exista Gopo? Statueta aceasta, ignorata anul acest de cei numiti mai sus, dar si de Corneliu Porumboiu, Radu Muntean, Catalin Mitulescu, Razvan Radulescu, Bogdan Dumitrache, Dragos Bucur, Mirela Oprisor, Mimi Branescu, Vlad Ivanov, Ion Sapdaru, Victor Rebengiuc, Teo Corban, Maria Dinulescu, Alexandru Solomon si de multi altii, va mai insemna oare ceva? Nu-i asa ca e usor straniu sa ne intrebam toate acestea? Cum, cand, de ce am ajuns sa ne indoim, sa nu mai credem? De ce e nevoie de apeluri la solidaritate intr-un domeniu care sa incapataneaza sa functioneaza ca un soi de masina de super-clasa in miezul unui parc auto populat de harburi bune de casat si autovehicule second-hand? Caci asa arata cinema-ul romanesc, chiar cu toate ciurucurile care inca se mai produc an de an, in raport cu restul domeniilor de activitate mioritice, fie ele culturale sau non-culturale. Un soi de miracol care s-a nascut "nu stim cum", vorba lui Titieni. S-a nascut, a crescut si traieste!

Priveam aseara publicul Galei. In clipele cand pe ecranul montat pe scena curgeau imaginile din filmele nominalizate (grandioasa gafa organizatorilor care, la premiul pentru filmul cu cele mai mari incasari, au prezentat secvente din "S-a furat mireasa", in loc de "Minte-ma frumos"!), luminile din tavan se inchideau si sala intreaga era luminata doar de discretele lampadare ce strajuiesc lojele Operei. Parea o seara furata din alt veac.

Priveam emotia lui Serban Pavlu, prada unei nelinisti fericite la capatul careia ghiceam un puls ridicat la cote alarmante, in clipa cand jumatate din sala il aplauda in picioare pentru rolul din "Toata lumea din familia noastra": "E asa de frumos ca-mi vine sa vorbesc in engleza". 

Vedeam exuberanta Mihaelei Sirbu, pe scena, dar si in sala, cand aplauda premiul lui Pavlu ori cand ii soptea replicile de discurs de multumire lui Gabriel Spahiu (aceasta minune de actor, porte-bonheur-ul Noului Cinema Romanesc in ale carui aproape toate filme a jucat). 

Il zaream, undeva, intr-o loja, pe Florin Piersic Jr. aplaudand frenetic, cu bucurie de copil, momentul cand Cristian Gutau, omul pe care l-a descoperit si l-a lansat in cinema cu "Killing Time", inmana un premiu.

Ascultam vocea, vocea aceea colosala a lui Constantin Codrescu rostind, la momentul premiului pentru intreaga activitate, vorbele "Primiti bucuria mea de a fi in mijlocul tineretii dumneavoastra". 

Ii priveam pe Tudor Giurgiu si Andi Vasluianu, umar langa umar, voiosi, generosi, poate si tristi, privind cum Gala se scurge fara ca "Oameni si melci" sa primeasca macar un singur premiu in afara celui al publicului (cei mai multi privitori pe 2012: 63.778), trecand chiar si peste amaraciunea atat de bizarei non-nominalizari a lui Andi Vasluianu la cel mai bun rol principal (cruda decizia de a-l desemna chiar pe el sa inmaneze respectivul premiu!).

Tristete stinghera se citea si in jurul trio-ului Andrei Mateiu - Sinziana Nicola - Ioana Anastasia Anton, al carui "O luna in Thailanda" a fost ignorat in chip la fel de ciudat de juriul de selectie al Galei.

Priveam, ascultam si imi spuneam ca toate aceste frumoase intamplari de o seara s-ar putea sa nu mai fie niciodata. Ca tot ce avem acum, ce prea adesea si prea usor ni se pare nepotrivit, insuficient, prost-croit, ar putea sa nu mai fie defel. Cu vorbele lui Florin Iepan din editia de Garantat 100% in care isi explica "Odessa": "Ma gandesc ca tot ce avem acum nu e pentru totdeauna, ca trebuie sa ne luptam sa nu pierdem ce avem".

Iertat fie patetismul acestui text scris din admiratie pentru aceasta lume pe care aleg sa o observ, sa o judec si sa o iubesc din exteriorul micilor ei can-can-uri, barfe, susoteli, dar din miezul marilor ei filme, oameni si victorii. E atat de frumos si atat de important ce a adus Noul Cinema Romanesc in vietile celor care au avut ochi sa priveasca si minte sa intealaga, incat ar fi teribil ca totul sa se piarda!

Uneori, la Sibiu, un om rosteste: "Clipa, stai, esti atat de frumoasa!"
Undeva, la Bucuresti, un tors vorbeste: "Carpe diem!"
Uneori si Undeva, in Romania, un omulet Gopo traieste: Meravigliosa Creatura!



Imagine: Voichita Maican
Text: Mihai Brezeanu



______
Autor: Mihai Brezeanu
Voichita Maican