Voiam Naratul de mult, de pe vremea cand colindam prin Buila cu Lavrentie (calugarul de la schitul Patrunsa), si vazand in departare piramida bine evidentiata a Naratului imi propuneam sa ajung candva pe acolo.
Cum in weekend plecam la casuta cu meri (pe valea Topologului, nu departe de Valcea, n-am exclus ideea de a da o fuga duminica pana spre munte; fara un plan bine definit, m-am informat totusi pe ici pe colo (mai primiseam acum cativa ani cateva randuri de la un vechi muntoman, d-nul Dinu Boghez, caci din pacate informatii actualizate despre acest munte nu prea gasesti), si cu foi printate si povesti auzite pe net, duminica dis de dimineata ma urneam cu ochi somnorosi intr-o scurta traversare a muscelelor argesene catre valea Oltului.
Frumoasa vederea matinala asupra Coziei si Builei, dintr-un varf de deal din DN Curtea de Arges- Rm Valcea.
Asadar, ceva mai sus de Caciulata, se face stanga pe un drum forestier, spre cascada Lotrisor; la intrare se percepe o taxa, cascada e minunata si nu extrem de populara, are doua etaje plus un pasaj in care raul traverseaza muntele, caderea de apa sa tot aiba vreo 20 de metri si cativa bolovani cazuti din perete stau agatati instabil si primejdios pe toboganul de piatra pe care curge apa, deasupra capetelor turistilor care se fotografiaza la baza cu frenezia iubitorului de natura in stare pura.
Conform indicatiilor primite, inca 3 km prin cheile stramte ale Lotrisorului, pana la IF Lotrisor, acolo alta populatie de picnic-ari la care nu ma asteptam....si de aici, un urcus pieptis (in cel mai plastic sens al cuvantului) pana in creasta Naratului, pe punct rosu, print-o padure virgina, cu copaci de cand veacul si poate chiar dinainte, unii in picioare, altii tavaliti la pamant de furtuni si napaditi de muschi; o padure superba si prietenoasa, in care soarele ce strabatea frunzisul dadea o lumina verde atat de tonica, incat nu am realizat dificultatea urcusului decat cand m-am inturnat, si mai ca nu-mi venea sa cred ce inclinatie avea panta. *IF Lotrisor este o cladire alba, nu mai mare decat o casa, aparent in paragina, iar traseul incepe din drumul forestier spre dreapta cum vii de la cascada, cam la 100 metri in aval de canton.
Iesirea in cresta se face in saua Tarsa, o poiana larga din care ai o panorama frumoasa asupra Vaii Oltului si a masivului Cozia. Poiana e armonios acoperita cu faneata inalta si ferigi dar predominant cu zmeuris, asa ca nu faci exces de zel daca urli, strigi, racnesti ca sa dai de spre unui eventual mos Martin aflat la ceasul pranzului. Ideal e sa te auda si sa se retraga, nerecomandat ar fi sa dai nas in nas cu el pe acolo, ca nu se stie care se sperie primul, si nici cum reactioneaza la stres.... Si, cum stiu cam ce inseamna sa auzi un "raget" de urs langa tine...nu ma incanta ideea de a reedita experienta.
Spre nord, versantul coboara la fel de abrupt in valea Lotrului, in localitatea Brezoi.
In fine. Traseul continua spre vest pe punct rosu, cand traversand oaze de zmeuris, cand trecand prin padure.Cum informatiile primite sint destul de ambigue, iar pe harta printata nu ma pot baza, dupa vreo 2 varfuri stancoase abordate pentru orientare, ultimul dovedindu-se a fi la o mica aruncatura de bat de vecinul Narat (sau Carligele Olanestiului, in documentele mai vechi) dupa ratacirea prin padurea de fag de la poalele varfului ghicit undeva dar ascuns de pardeaua padurii, intoarcerea devine obligatorie...
Si raman cu un usor gust amar....caci imi bucurasem imaginatia cu o frumoasa descriere a stancariei si a urcusului pe un traseu semialpin : "Din pădurea care cov�rşeşte muntele, lăs�nd prea puţine poiene, răzbate forţa de piatră a Narăţului, st�nci roşiatice, punct�nd linia crestelor. Dintre v�rfurile acestea, rare ascund �ntre ele mici şei, unele mai primitoare, altele ferite cu multă dibăcie, se despică spre ad�ncuri r�pe �ntretăiate de săritori, care-şi deşartă prinosul de pietrărie �n poala pădurilor �ntunecoase. Braie de piatră �nconjură această cetate şi, dacă nu ai fi sigur că ai reuşit s-o pătrunzi pe undeva, te-ai crede izolat fără scăpare pe o insulă prăpăstioasă �n marea furtunilor ...
Din vf. Narăţu se poate continua traseul pe o porţiune cu caracter alpin, foarte dificilă (acoperişul Narăţului), �n direcţia sud, cobor�nd apoi pereţii sudici p�nă �n afunda curmătură a Narăţului ( l195 m), unde ne va fi lesne să facem legătura cu traseul nr. 13, care atinge vf. Claia cu Brazi ." (Nae Popescu, preluat de pe carpati.org)
Dar probabil ca e mai bine asa.
Oricum, frumoasa cresata a Builei am vazut-o (Piatra Craiului Valceana cum i se mai zice) , Cozia se profila si ea spre est, am vazut si varful Naratu si chiar de aproape, am ajuns jos cu genunchii inca intregi :), micile popasuri de pe stancile insorite au fost delicioase, iar frumusetea traseului si ideea ca ma voi intoarce candva , poate chiar curand, dar probabil cu acces din nord....ma linistesc si pot spune ca a fost o excursie frumoasa.
Muntii nu sint inalti, Naratul avand aproximativ 1509 m, dar diferenta de nivel parcursa este considerabila, din Brezoi spre exemplu, pornirea se face de la 300m. Cum au o clima cu iz mediteranean, e posibil sa intalnesti vipere, si fiind prea putin umblati, in lastarisurile de zmeuris nu e exclus sa dai peste urs iar orientarea poate fi ingreunata de vegetatia abundenta si de marcajul care uneori se mai joaca "de-a v-ati-ascuns-elea".
Excursii frumoase! si nu uitati, la o aruncatura de bat de noi sint locuri minunate de care nu stim, si daca ne pricepem sa privim, nu-i neaparat nevoie sa luam avionul ca sa vedem locuri frumoase.
______
Autor:
Irina Cristian