Maroc - Atlas 2007 (3)

Ziua 15 - 20 aprilie: Tiganne - Tata - Tissint - Foum Zguid

S-a decis ca din cauza “termitelor” (a se intelege sahraouizi) sa plecam azi la Foum Zguid.




Iara strangem si nu stam decat o noapte in acelasi loc. Spectatorii ne-au favorizat cantitati mari de nisip in mancare si multi nervi unora dintre membrii echipei.

Gunoiul este ingropat de nisip. Aseara, la foc, copii luau din gramada ce li se parea interesant, lingeau cojile de banane si conservele si apoi le bagau in foc. Nu neaparat de foame faceau asta, ci doar ca sa cunoasca gustul merindelor de pe alte meleaguri.



In Maroc, inclusiv in aceasta oaza, limba franceza este obligatorie in scoli. O invata copiii in aceelasi timp in care invata sa scrie si sa citeasca. Cele mai des auzite cuvinte sunt: "Bonjour!", “Comme on ca va?”, si “Donnez-moi!”. Desi par saraci, cei mai multi au telefoane mobile, iar pustiul are de fapt locuinte destul de bine amenajate, ba chiar moderne.



Directorul scolii de aici stie de situatia din Romania si din Ucraina (cum am fost noi comunisti si nu mai suntem – asa stie el:). E un domn distins care ne invita chiar sa luam apa din scoala daca avem nevoie.

Razvan isi aprinde tigara cu lupa de la soare. Copiii sunt fascinati de acest proces.

La Tiganne sunt 16,2^o C la ora 6.30 am si 44,2^o la ora 9.30.

Facem oprire si la situl rupestru de care vorbeam mai devreme.

N 29^o 36` 18,9``
W 007<sup>o</sup> 59` 49,8``



Intoarcem cam 1-2 km si urcam pana la sit. Este destul de greu de identificat desenele pe pietre. Se mai captureaza un paianjen mare si evident odios din punctul meu de vedere.



La iesirea pe sosea iar vin termitele. Asteptam cateva minute pana ce Chera si Razvan trag cateva cadre cu tricoul necenzurat pe Chera. In acest timp iar vin termitele.
La Tata este examen pentru permisul auto...in mijlocul drumului. Poate asa sunt regulile pe aici sau asa e mai sigur. Intram intr-o farmacie, foarte bine aprovizionata, de altfel. Biologilor li s-a terminat alcoolul si acum aprovizioneaza. La toaleta, ca peste tot, pentru a trage apa umpli galeata de la robinet.



Un plan ad-hoc se strecoara prin mintea unora sa oprim la o cascada pentru balaceala.

Masina este oprita cam din suta in suta de metri. Catalin si Gabi sunt spaima soparlelor. Cum le vad, iau manusile (in cele mai rare cazuri) si fileul si alearga dupa vanat. Cei 142 de km vor fi facuti in mult mai mult timp decat cel prevazut.



Inca putin si intram in Atlas, Muntii Atlas. Pe drum, inclusiv pe sosea, e plin de capre negre, dar nu din alea negre de pe la noi din munti. Negre si atat. Pe Relu il bate un gand cu un lat si un protap...in legatura cu capre, evident.

Strabatem vai largi si adanci, sapate in pereti imensi de stanca. Adevarate canioane!

N 29^o 54`26``
W 007<sup>o</sup> 20`24`
616 m alt

La baza muntilor, in albie cresc palmieri.

Mergem spre cascada Atiq.



Avem drum lung prin hamada. Suntem pe teritoriul unde desertul de piatra este stapan. Pustiul, ca si alte dati, se dovedeste a nu fi atat de pustiu. Care de pe unde mai apare cate un bastinas. O femeie cu un copil legat de ea alearga dupa masinile noastre, mai sa piarda plodul. Recompensa alergaturii ei sunt niste bomboane.



Cautam un put. Baietii stiau ca e pe undeva pe aici. Inainte de Foum Zguid o luam la indicator pe “drumul” din dreapta, mai bine zis niste pietre mai mici intre niste pietre mai mari. Ar fi trebuit sa mergem cam 15 km pe acest drum. Nu stim cat am mers in realitate ca mergem cu o viteza in care ne depasesc si soparlele.



Se pare ca scopionii nu sunt in zona. Au fost intoarse multe pietre si nici un exemplar gasit, decat o soparl norocoasa ce i-a scapat lui Catalin printre degete.

Putul din desert ne va plilejui totusi cate un dus, ba chiar o baie pe cap fiecaruia. Cu banii pe care i-am fi cheltuit pe o camera la hotel am cumparat portocale – 1,2 lei/kg.



Totusi, inainte de lasarea intunericului e musai ca locul sa fie curatat de pietre – cel putin de pietrele mai mari – pentru a putea fi puse corturile.



Si aici este un peisaj de Teleenciclopedia: piatra, acacii, munti de piatra la orizont. Si un apus cum rar am vazut!

______
Autor: Cornelia Florea

CUPRINS: {name}