Maroc - Atlas 2007 (1)

Ziua 3 - 8 aprilie: Austria - Italia - Franta - Costa de Azur – Toulon



E noaptea de Inviere. O serbam ciocnind ouale rosii (care nu s-au ciocnit inca de alte obiecte) intr-o parcare de pe marginea autostrazii. Eu scot drobul si cozonacul si astfel mama mea este apreciata din nou pentru talentul culinar.

La granita Austria – Italia intalnim cel mai dragut vames. Carabinierul ne intreaba in dulcele grai italian:
-    Unde mergeti?
-    In Maroc!
-    Ma, per che?
-    Sa facem descoperiri! vine raspunsul plin de entuziasm.
Raspunsul dragutului a fost ceva de genul:
-    No, si ce mai asteptati! Drum bun!

Un incident neplacut a venit la ceasul noptii, cu Chera la volan. Oboseala l-a rapus si somnul l-a furat pret de cateva clipe si a indreptat masina in parapetul din stanga. Sperietura a fost cu atat mai mare cu cat eu, Relu si Roxana dormeam. Se pare ca era si Dumnezeu cu noi acolo. Am chemat politia pentru o dovada, dar acestia ne-au asigurat ca fapta e ceva normal, o masina busita nu e o raritate.

Dupa doua ore – scurte – de somn, mergem mai departe spre Toulon. Personal admir rezistenta soferilor si trebuie sa le multumesc si pe aceasta cale pentru efortul (suplimentar) depus fata de ceilalti membrii ai expeditiei. Cateodata noi mai imparteam bancheta din spate si ne mai odihneam in mers, dar si Zaher isi mai sprijinea capul pe perna in geam in timp ce tinea volanul.



Plecam pe la 8.30 mai departe spre Toulon. Mai avem cam 475 km. Trebuie mentionat si faptul ca dl. Leca a fost gestionarul expeditiei: bani, timp, tot ce tine logistica. Dupa calculele sale, pana aici Testoasa (Volkswagen-ul Transporter) a facut cu 120 km mai mult decat Rechinul (Ford-ul Transit).

A trecut jumatate de ora de la jumatatea zilei si noi am ajuns pe coasta Mediteranei. Mai avem foarte putin si intram in Franta.



Primele probe le colecteaza baietii imediat ce punem piciorul pe malul Mediteranei, in asteptarea d-lui Cepleanu. Pagorii – raci care locuiesc in cochiile de melci morti – sunt bagati la borcan.  Dl. Ion Cepleanu – gazda noastra – e un om cu adevarat deosebit, de admirat. In viata mea nu am intrat intr-o casa cu mai multe harti, iar decoratiunile incaperilor sale imi vor sta de model in aranjarea cabinetului de geografie pe care il visez. Inclusiv in toaleta domniei sale ai o harta pe care poti calatorii in timp ce…esti ocupat cu “produsul”. Interesanta lectie de geografie intr-un asemenea loc! Casa aceasta imi aduce aminte de vara lui 2005 din SUA, unde aveam in fiecare zi in fata imaginea hartilor din Alaska, locul unde traiau parintii gazdei mele de acolo.



S-a facut impartirea in doua grupe: una care va merge la hotel, iar cealalta care va ramane in gazduirea dlui Cepleanu. Am avut prilejul de a ma numara printre cei din urma si de a ramane in oras.

E frumos la Toulon! Uneori nu imi doresc nimic mai mult (geographic vorgind) decat un tarm de mare, iar aici am tarmul marii celei mari: Mediterana.



Deja se pune problema daca 200 de servetele umede sunt de ajuns pentru cele aproape 4 saptamani din Maroc, timp in care dusul va lipsi aproape cu desavarsire (mai putin in vreo doua zile cand Relu ne impresioneaza cu inventiile sale spontane pentru supravietuire).

Pe la ora 8 pm ne reunim. Schimbam muzica de supermarket de pe Radio Mistral cu cea a imnurilor din Tahiti recomandate de gazda. Extraordinar! Va recomand acordurile indiene, foarte energizante ale celor de la Fenua (“Himnes de Tahiti”). Din Toulon mai avem ”doar” 1600 km pana in Maroc.



Un alt subiect organizatoric este cel al repartizarii celor 13 kg de sunca (slanina puternic mirositoare a afumatura ce provoaca pofta) pe 14 persoane si 30 de zile.
“- Vin vremuri grele! O sa ne aducem aminte de ea!” vine amenintarea.

Daca imi spunea cineva ca voi manca atata slanina in acele zile si in Maroc – pe deasupra - i-as fi zis pesemne ca e nebun. Si sa nu credeti ca ne-a lipsit mustarul, mai ales ca unora…le sarea din cand in cand!

______
Autor: Cornelia Florea

pagina urmatoare »