Ziua 2 - 7 aprilie: Pitesti - Miercurea Sibiului - Lipova - Arad -Nadlac - Mako - Szeget - Budapesta
Plecam de dimineata, caci trebuia sa ajungem in Franta, la Toulon, unde aveam sa poposim pentru doua nopti la
domnul Ion Cepleanu. Ajungem, dar dupa doua zile de mers si dupa ce lasam in urma aproximativ 2700 km.
Pe drumul spre Nadlac ma intreb cu ce vor fi inlocuite peste cateva zile privelistile cu sute de oi, inlanate de zilele iernii, campurile galbene de rapita, bisericutele sasesti, Valea Oltului, Valea Muresului, berzele reintoarse.
La Miercurea Sibiului oprim pret de cateva minute sa o salutam pe mama lui Chera (directorul Muzeului de Istorie si Arheologie din Constanta), o distinsa si energica doamna, gazda emerita – ca majoritatea ardelenilor – care ne intampina cu apa rece de fantana, chec copt cu dragoste, visinata dulce tare si urari de drum bun.
Tara o parasim pentru mai bine de o luna in jurul orei 17. Intram in Ungaria unde – evident – e cu o ora mai devreme. Castigam astfel o ora din mers. Vama o trecem fara probleme si cu urari de noroc. Uneori, vamesi mi s-au parut mai entuziasti decat noi la aflarea motivului calatoriei.
Daca ai nevoie de ceva in timpul calatoriei, cere si ti se va da. Orice! O coala A3, un capat de ata, un elastic, un ciocan…orice.
Anumite obiecte de folosinta sunt rebotezate dupa necesitate. Numele de cod pentru hartia igienica este “apa calda”, deoarece de cele mai multe ori o va suplini pe cea din urma.
Trecem si Dunarea in apropiere
de Budapesta, o capitala europeana pe care o indragesc tare mult, cu tot cu ungurii ce o locuiesc.
Dupa ce intram in Austria, speram ca nu va mai fi cazul sa scoatem pasapoartele. Doar de vreo doua luni suntem membriii UE.
______
Autor: Cornelia Florea