Leaota

In timp ce o parte a grupului dordeduca s-a deplasat pe Valea Malinului la concursul de Ski extrem organizat de Alpin Club Ecoul, iar o alta parte era ocupata cu antrenamentele necesare dobandirii licentei de parasutist, am optat pentru traditionala tura de 1 Mai (intarziata cu o saptamana, din motive obiective).

Traditia s-a manifestat si in alegerea traseului, si anume creasta muntilor Leaota. Ajunsi in Fieni sambata dis de dimineata, cu personalul Bucuresti-Targoviste-Fieni de 05:46, ne-am deplasat la baza traseului cu ajutorul unei curse regulate (pana in comuna Runcu) si a unui particular indatoritor care si-a distrus, gonind pe drumul forestier, si ce-i mai ramasese intreg din autohtona-i Dacie (autoturism cu actele confiscate pe motiv de "stare tehnica necorespunzatoare" - lucru de care ne-am convins si noi).



La cabana Leaota am ajuns in jurul orei 11:00, si intrucat vremea parea (inca) sa tina cu noi, am hotarat de comun acord sa pornim pe loc pe traseul de creasta. (aviz amatorilor, cabana Leaota este din nou deschisa circuitului turistic, dupa ce Romsilva o retrocedase si o inchisese pentru o perioada).

Creasta muntilor Leaota leaga cabana cu acelasi nume de cabana Padina din Bucegi. Avand o lungime de 38 km si o durata de 9-10 ore, traseul poate fi impartit in 2 etape: prima , de la cabana Leaota la varful Leaota (2133m), cu o durata de 3h-3h1/2, poate fi parcursa pe un drum forestier ce se termina in preajma varfului; a doua etapa, de la Vf Leaota pana la Cabana Padina, se desfasoara pe culmea masivului, pe vechi poteci pastorale, sfarsind in Saua Strungulita din Bucegi, de unde se poate cobori la Padina direct sau via Saua Strunga.



Ineditul acestui traseu consta in lipsa aproape totala a marcajelor turistice si in faptul ca poti petrece in el zile intregi fara a intalni suflare de om (si va uram noi nici de alte vietati). Desi lipsa marcajelor nu constituie un impediment pe vreme buna, pe ceata poate duce la rataciri memorabile. Noi am beneficiat deja de experienta unei asemenea rataciri din urma cu cativa ani, cand, tot de un 1 Mai, am trecut in cursul aceleiasi zile de la soare, ploaie, grindina, la lapovita si ninsoare, si am sfarsit montand cortul intr-una din stanile parasite din masiv (de teama ursilor ce se pare ca inca se mai simt ca acasa in acesti munti neumblati).

Ca un facut, si de data aceasta am fost urmariti de acelasi pattern: plecati pe soare de la cabana, ajunsi pe creasta (sub Vf Romanescu) am fost intampinati de rafale de vant si nori ce veneau dinspre vest. Pana am atins saua de sub varf, norii s-au adunat intunecand peisajul si facand frigul sa ne patrunda oasele. Versantul nordic inca inzapezit ne-a cam afectat moralul, pe fondul oboselii datorate celor doar 3 ore de somn din noaptea precedenta. Motiv: tren la ora 5:45, plus zbuciumul sufletesc datorat vizionarii in ajun a unei piese de opera :) (va recomandam cu caldura Traviata, in interpretarea memorabila a Feliciei Filip si a tenorului Alfredo Pascu).



Intrucat traversarea jgheaburilor inzapezite a necesitat o atentie sporita, si deoarece nu se zarea nici o stana salvatoare, am continuat sa mergem pana in jurul orei 19:30, cand ne-am gasit mult cautatul adapost pastoral exact in momentul in care s-a dezlantuit ploaia. Ziua s-a incheiat pe fondul temerilor legate de conditiile meteo ce urmau sa ne intampine duminica dimineata, si cu conversatia telefonica cu Mihai, care se intorcea incantat si cu tolba plina de fotografii de la concursul de pe Valea Malinului.

Duminica dimineata am pornit la ora 8 incantati de cele cateva raze razlete de soare care strapungeau norii., Din pacate, dupa numai o ora de mers deja orbecaiam pe poteca printr-o ninsoare viscolita de toata frumusetea, revazand locurile prin care ne ratacisem cu 4 ani in urma precum si ce mai ramasese din stana ce ne adapostise pe atunci (ca tot vorbeam de deja vu :)). Din fericire, temperatura scazuta a impiedicat transformarea ninsorii in ploaie (ceea ce ne-ar fi intristat foarte tare); de altfel ninsoarea a si incetat dupa aproximativ 2 ore. Dupa alte 2 ceasuri am trecut granita Leaotei cu Bucegii prin Saua Strungulita, iar de aici ineditul turei a disparut si el pe traseele aglomerate de pe meleagurile bucegene. Singurul lucru demn de notat aici au fost covoarele nesfarsite de branduse, care acopereau drumul din Saua Strunga catre cabana Padina, si care ne-au mai incalzit sufletele inghetate.

Si asa ne-am intors acasa, cu alte amintiri de povestit la nepoti, si cu dorul de duca starnit in vederea turelor ce vor urma, mai ales ca incet-incet, iarna si-a iesit din drepturi si in zonele de munte.

PS: tot pe parcursul acestei ture, cand deja trecusem pe mult prea batutele trasee bucegene, am descoperit si modul in care un binecunocut supermarket contribuie la imbunatatirea vietii clientilor sai.

Ceea ce va dorim si dumneavoastra.


______
Alte impresii semnate de Doru:
    Dormind pe Lespezi
    MTB prin Piatra Craiului
    Iarna pe Creasta Nordica a Pietrei Craiului
______
Autor: Doru Staiculescu