dordeduca
0 evenimente in martie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
12 iulie 2007 Cornelia

Jurnal de Cernobil

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii
Dupa masa, ne pregatim de marea intalnire cu reactorul. Avem parte si de o ploaie cu galeata, atmosfera mai gri de atat nu se poate. Oprim apoi pe marginea drumului, aparent pustiu, dar sub tumuluri e pamant candva se afla un sat. Acesta a fost in totalitate ingropat dupa explozie deoareceera puternic radioactiv. Urmele caselor se pot distinge inca sub tarana.Si acum radiatia solului era in jur de 6.5 mSv, adica de 40 ori mai mare decat normal...



Centrala urma sa aiba 6 reactoare, din care 2 neterminate. Si asa vor ramane. Peste 4000 de oameni lucreaza si azi aici. Ne intrebam daca isi platesc pensia sau sunt constienti ca nu au de ce. Facem mai multe opriri si masuratori, intre care una cu valori terifiante pe malul raului. Razvan, cel care are cu el aparatul, are parte de o experienta incredibila (si noi pe langa el asemenea): "Dozimetrul incepe sa sune pentru prima data, a crescut rata dozei de radiatie de peste 10 ori. Pun jos contorul Geiger si il urmaresc cu atentie. Pentru cateva clipe raman blocat, nu imi vine sa cred... Nu-mi dezlipesc ochii de la afisajul contorului, valorile cresc ametitor. Dozimetrul incepe sa urle si mai tare, ajunsese la 0.03, de 3 ori pragul alarmei mentionat anterior. Contorul afiseaza 129.9 mSv. De aproape 1000 ori normalul.

Intepenesc, dar alarma dozimetrului ma readuce la realitate si ii fac semn lui Denis sa plecam, e suficient." Locul nu fusese curatat. Asta s-ar fi intamplat cu toata zona (si probabil chiar o mare parte a Europei) daca nu s-ar fi sacrificat eroii salvatori. Oamenii acestia nu ar trebui uitati, desi multi au facut-o deja.

Peisajul industrial nu are nimic exotic, dar e plin de tristete la gandul nenoricirii de acum 21 de ani. Vedem intai sarcofagul (fostul reactor 4 care a fost subiectul exploziei). Nu credeam candva ca voi fii atat de aproape de el. In mai putin de 5 minute urcam repede in masina (7.435 mSv,de 50 ori mai mult decat normal, in zonele inierbate valorile fiind cu mult mai mari). Ochelarii de soare sunt obligatorii.


uaz8

Pornim spre Prypiat si imaginile de aici ne conving de ce se mai numeste ?orasul fantomelor?. Niciodata nu am vazut un parc de distractii mai trist. Ne invartim cat ne invartim pe jos, apoi iar in masina. Unii considera ca s-au umplut cu destule radiatii si deja nu mai vor sa coboare sau sa oprim. Calcam cat se poate numai pe asfalt si evitam vegetatia (care pastreaza foarte bine radiatiile). Nu avem voie (si nici nu vrem) sa intram in incinte. Nu am vazut rufe lasate la uscat cum citisem prin articole, dar majoritatea blocurilor aveau geamurile sparte. Pot spune ca a fost cel mai trist loc in care am respirat vreodata.



In 1986, pe data de 26 aprilie, explozia a avut loc la ora 1.28 am. Orasul a inceput sa fie evacuat a doua zi, in trei fiind lasat stafiilor. Orasul Prypiat a avut numai 16 ani de existenta. Format in 1970, urbea si-a gasit sfarsitul in urma cosmarului din 1986. Restul e.. turism nuclear.


Dupa vizita, toti avem o stare incredibila de somnolenta. Plimbarea a avut un mare efect narcotic asupra noastra, iar unii dintre noi au si dormit pe drum. Nu stiu ce au visat.



Mai facem o oprire si in satul din apropierea centralei ? Paryshev - unde mai sunt 500 de case si 14 locuitori. Radiatia de pe aceste locuri este mai mica decat cea din Bucuresti. Suntem invitati in curtea Mariei ? o femeie pe la vreo 77 de ani, dar ce pare mai tanara ? plina de viata si care, dupa ce ne arata zestrea de perne, ne ofera bomboane. Maryia Shylan a ales sa isi continue viata acolo unde a trait de mic copil. E mandra de locurile ei ce par a fi acum un muzeu al satului. Fiul i-a murit acum cativa ani, dar medicii infirma faptul ca explozia ar fi avut vreun aport. Mai aflam ca lunea si joia un magazin mobil face aprovizionarea in satele izolate din jur cu cele trebuincioase vietii de zi cu zi.

Inainte de iesirea din zona inchisa a centralei ne sunt masurate radiatiile. Suntem ok, nu luminam in intuneric dupa cum se asteptau unii si putem pleca spre case fara a fii pericol public. Seara rememoram experienta de peste zi si ne gandim ca vom lasa in urma un oras in care cu totii ne dorim sa mai revenim. Mai avem timp totusi sa vizitam si complexul de statui de langa Motherland ridicat in cinstea eroilor din razboi. Ne fotografiem cu tancuri, avioane si elicoptere si avem parte de un apus peste oras dintr-un superb punct de belvedere. Soarele apunea chiar in spatele turlelelor catedralelor ortodoxe.


Luni deja plecam spre Odessa. Lasam cu nostalgie Kiev-ul in urma si plecam cu speranta ca Odessa e la fel de frumoasa. Alimentam inainte de iesirea din oras si avem parte de o coada ca pe vremuri. Admir cateva jeep-uri si fac repede o analiza a nivelului de trai de pe aici. Lada Niva nu mai sunt predominante.






Spre Odessa sunt cam 500 de km si ne propunem sa oprim la fiecare 150-200 km pentru alimentare si realiniat oase. Trecem pe langa campuri de floarea soarelui, unii mai repede (cazul lui Baiazid care e luat de un radar pe la vreo 200 km/ora, dar e iertat pentru 70 de hrivne = 35 lei), altii mai domol. Daca primul radar l-a luat pe Baiazid la 200 km/ora, al doilea l-a luat la numai 88 si l-a costat vreo 10 euro.

Din sens opus, pe autostrada dreapta - dreapta ne saluta calareti de Honde Gold Wings.
Ajungem la Odessa si suntem dezamagiti. :( Drumul lung nu ne-a dus la o destinatie pe masura asteptarii. Una dintre concluziile si sfaturile pentru cei ce vor merge pe acolo e sa vada intai Odessa si apoi Kievul... sau doar Kiev-ul.

 

Si pe aici e aceeasi libertate, oameni insotiti de sticle. Ne cazam la un hostel, mult sub nivelului de confort din Kiev: 10 dolari / noapte/ persoana. Motocicletele sunt legate in forma de stea in fata cladirii, usor vizibile de la balcon

Seara luam cina la o terasa de pe malul marii, aceasi Mare Neagra de acasa. Linistea serii e sparta de un slagar romanesc: ?De ce ma minti?? Nuuuuuuuuuu! Nu ne era dor de manele si o luam la fuga. Oprim la o terasa cu meniu numai in limba lor ciudata si ospatarita incearca sa ne mimeze din meniu. Va las imaginatia sa lucreze: cum credeti ca a mimat pieptul de pui? Pana la urma reusim sa comandam si sa si mancam. Marcos nu reuseste sa ne localizeze decat dupa ce primeste cordonatele GPS e la Skywalker. Si-a luat o noua viza si si-a schimbat Yamaha cu Honda Africa Twin. Nici aceasta nu a ratat cunostiinta cu asfaltul ucarinean, in momentul in care el nu a vazut in timp util o bariera.

Nu stiam ca ziua de marti ne va oferi multe emotii. Dupa un mic dejun cu pizza, plecam spre Moldova, via Transnistria. Eu cu Skywalker intarziem un pic cautand ceva suveniruri prin oras. Insucces total.. Numai chinezarii c  acasa. Mai facem un popas de suc si ceva uscaturi pentru pranz inainte de a iesi din Ucraina. Aveam nevoie de forte.
______
Autor: Cornelia Florea
PREV 4 NEXT
Pagina: 123 4 56
 
Tag-uri
| Cernobil | Transnistria | Cernobal | Rusia |
Impresii
Contine 54 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMartie 2024 Anul urmator
    010203
04050607080910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru plăcerea cititorilor noștri. Avem totuși niște Condiții de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]