Imprejurimile Festivalului

O evadare planuita de mult timp la un festival care deja cred ca este cunoscut, macar cu numele, de catre toata lumea a inceput sa prinda contur intr-o dimineata de joi. Un pic prea de dimineata pentru mine, dar iata-ne in masina indreptindu-ne catre Sighisoara. Da, asa cum v-ati prins este vorba despre Festivalul de Arta Medievala de la Sighisoara, dar daca veti continua sa cititi pina la sfirsit cred ca veti descoperi si alte citeva lucruri faine despre acele locuri.

Drumul pina la Sighisoara a decurs fara nici un fel de probleme, soseaua fiind chiar foarte buna, exact atat cat sa nu uitam ca suntem in Romania :).
Ajunsi in Sighisoara incepem sa ne punem problema cazarii, iar aici ca turist de festival ai mai multe solutii. Prima, si cea mai scumpa ar fi hotelul, dar daca nu ai facut rezervare din timp (cateva luni inainte) nu ai nici o sansa, iar un loc costa in jur de 30 de euro, pret care depasea cu mult bugetul nostru. Gazda, ar fi o alta solutie. Am inceput in gara unde ofertele localnicilor erau destule si la prima vedere foarte convenabile (100.000lei-150.000lei pe noapte/ persoana cu baie si eventual acces la bucatarie. Mergind insa sa vezi pe ce dai banii exista mari sanse sa iti dai seama ca patul e cam mic sau nu sunt destule pentru toata lumea, baia nu e chiar foarte functionabila. Apa calda curenta nu exista in Sighisoara ca mai in toate orasele de provincie. Daca totusi gasesti o camera care sa arate cit de cit bine si esti gata sa bati palma, asigura-te ca proprietarul nu o sa mai bage si pe altcineva in aceeasi camera cu voi. Noi am vrut o camera pentru patru persoane si chiar inainte sa dam banii am fost cordial informati ca in noptile de virf ale festivalui in aceea camera vor fi cazati cam vreo 10 oameni (noi bineinteles ca vom avea patul, dar de ce sa se iroseaca atit de mult loc pe jos). Cortul, ramane cea mai convenabila solutie pentru Sighisoara, camping-urile fiind destul de numeroase in zona. Poti sa-ti pui cortul si in curtile caselor din zona. Noi am gasit un camping foarte dragut chiar in centrul Sighisoarei la 5 minute de cetate. Campingul avea bude curate si foarte important erau spalate cam de doua ori pe zi, iar daca te sculai mai de dimineata puteai chiar sa faci si un dus cu apa calda. Mai dupa ora 10 cozile la dus erau destul de semnificative. Paza era asigurata cit de cit in sensul ca la intrare ti se cerea legitimatia de camping.

Despre festival nu o sa va spun foarte multe pentru ca trebuie sa fii acolo ca sa prinzi feeling-ul. Daca ati fost acolo stiti despre ce e vorba, daca nu, rusine. Faceti-va o favoare si treceti macar o data prin zona. Oricum foarte interesant sa vad ca aceea frenezie a adolescentei inca mai traieste printre generatii. Pupicuri la 5000 de lei, oameni care isi ofereau trupul ca foaie de scris pentru gindurile tale la numai 1000 de lei cuvintul, piese de teatru jucate cu suflet fara prea multe rigori regizorale, muzica de calitate in Piata Sigma sau la fiecare colt de alee si toate astea intr-o cetate veche care se incapatineaza sa dovedeasca timpului ca unele lucruri sunt facute sa fie nemuritoare. Asta este tot ce am sa va zic despre festival, dar va recomand din suflet sa vedeti Sighisoara intr-o zi normala din an si apoi sa veniti si la festival.

Ajunsi joi de dimineata in Sighisoara si norocosi din fire am reusit sa terminam cu instalarea cortului pina la ora 12. Cu spiritul de aventura bine aprovizionat de imaginatie, carti despre zona si imbolduri de duca ne-am imbarcat in masina si am plecat sa vizitam imprejurimile Sighisoarei. Cetati taranesti - asa sunt numite vestigiile unui trecut, o istorie a unor locuri despre care putini oameni mai sunt in stare sa povesteasca. Nu sunt incluse in trasee turistice, nu le face nimeni publicitate, iar daca ajungi pe acolo trebuie sa bati la poarta casei de langa cetate si sa rogi acea familie sa te lase sa vizitezi. Nu exista un tarif pentru vizitare si in mare esti lasat sa te uiti pe unde vrei. Cetatile seamana ca arhitectura si topografie, dar fiecare e frumoasa in felul ei, iar povestile triste de genul ca mai exista un singur sas in sat care mai vine pe acolo, iar preotul vine o data pe an ca sa tina sujba te fac sa strangi din dinti a ciuda. Unele sunt mai bine intretinute, iar alte sunt pur si simplu o sursa de bani de-o bere pentru cel care se presupune ca trebuie sa aiba grija de ea. In principiu este o biserica catolica cu diverse alte arome - evanghelica, greco si in primul rand esti impresionat de stilul tipic de nava al acestor biserici si de orgile mari din partea opusa a altarului. Altarul este prezent in diverse forme cu tinute cit mai impunatoare, iar bancile dau bisercii un pregnant aer de civilizatie. Noi am pornit din Sighisoara si, desi fiind acuzat de prietena ca nu prea am spirit de orientare si nu prea stiu sa dau indicatii de traseu, am reusit sa nimerim drumul spre Medias vizitind: Dumbraveni, Saros pe Tarnava (aici supusii MS Cioaba locuiesc in jurul cetatii asa ca aveti grija unde parcati), Brateiu, Buzd, Mosna, Biertan.

In Dumbraveni cel mai important obiectiv este biserica armeano-catolica construita in stil baroc si neoclasic - cele doua turnuri putin disproportionate cu restul cladirii nesatisfacandu-mi gustul pt arhitectura insa negasind adresa de e-mail a mesterilor ctitori a trebuit sa ma abtin de la alte consideratii estetice. Era inchisa in momentul in care am ajuns noi acolo deci despre interior nu va pot spune nimic. Cladirea liceului, destul de impunatoare dateaza din anul 1898 si dispune de o bila interesanta aflata deasupra intrarii principale pe care nu ai nici o sansa sa o ratezi, ceva in genul celei de la ASE-ul bucurestean ;). Tot in acest oras mai exista si castelul Apafi, dar pe care noi nu am reusit in scurta vizita sa-l localizam, de altfel am fost putin debusolati de faptul ca zona era putin cam pustie.

Mosna, un sat astazi, dar care a avut in trecut mari sanse sa devina un centru important al Transilvaniei te izbeste prin simplitatea lucurilor si frumusetea florilor din jurul cetatii. Un afis aparent neprietenos te intimpina la intrare in germana, dar trebuie sa patrunzi cu curaj in curtea omului si sa incepi sa-l cauti si sa-l rogi sa vizitezi cetatea. Ospitalitatea si onestitatea transilvana te intimpina peste tot. Lasat sa te plimbi prin cetate si aflind povestea Mosnei, care putea sa devina mai importat ca Medias-ul dar acesta a cistigat prin calea ferata incepi sa simti acele timpuri. In clopotnita, dupa o aventura de citeva nivele pe scari care dau impresia de subred, dar in mod sigur vor dainui mult in timp ajungi la doua clopote imense si poti sa admiri intreaga vale a Mosnei. Poti chiar sa admiri si mica piscina a unui vecin care face nota discordanta cu zona.

Biertan, probabil cel mai important punct din jurul Sighisoarei este foarte renumit printre straini ca un punct de atractie si mai putin printre noi romanii. Cind am ajuns noi acolo se pregatea un festival local, iar cetatea este cu adevarat impunatoare. Aflata in patrimoniu UNESCO, inca de la intrare esti informat ca banii sunt pentru conservarea valorilor cetatii, iar ghidul stie vreo citeva limbi straine si este foarte draguta :) . Biserica in sine nu aduce nimic nou fata de celelalte, dar impresioneaza prin marime si prin camera comorilor. O camera in care se tineau bogatiile cetatii care dispune de un sistem foarte ingenios de blocare si inchidere a usii, ghidul invitindu-te inauntru sa privesti functionarea usii si sa simti putin ce inseamna sa fii prizonier. Atentie! - cetatea are program de vizitare [nu il mai stiu :( ].
Cetatea are si un restaurant, si daca ajungeti in zona si v-au mai ramas bani vi-l recomandam cu caldura si reflexe pavloviene.

Acestea ar fi cele mai importante locuri din jurul Sighisoarei, iar aceste plimbari au intregit aerul de autenticitate al evenimentului transformand un festival intr-o adevarata incursiune in istorie si reusind sa ne dovedeasca inca o data ca Romania dispune de destinatii impresionante, dar pe care din pacate trebuie sa le descoperi singur.

Adunati-va, entuziasmati-va si mergeti sa vizitati locurile incarcate de istorie dar uitate de majoritatea contemporanilor. Noi ne-am adus aminte.
Ne vedem acolo.



______
Autor: