Hai-hui prin Africa de Est

Nairobi-Dar Es Salaam-Zanzibar. 06 august – 07 august. (Drum lung pe pamant si apa)

Politic vorbind, Zanzibar are un statut ciudat: acostatul si parasitul arhipelagului presupun formalitati asemenea intrarii si iesiri dintr-un stat independent. Are administratie, conducere si guvern propriu. Cu toate astea, arhipelagul nu apare listat ca stat, din contra este tot timpul (in ghiduri, referinte) citat ca o parte a Tanzaniei.

Capitala Stonetown (Zanzibar Town) este in intregime parte a patrimoniului mondial UNESCO si am descoperit destul de repede de ce.  Strazile si cladirile sunt una si una. Intortocheate si in general inguste, rar dai colindand de o fundatura. In mod previzibil, strazile sunt rezultatul umplerii cu cladiri a promontoriului pe care e asezat orasul. Strazile mai largi sunt cele periferice – spre mare si port si spre centrul insulei – si cateva din interior marginite de cladiri publice.  In lungul marii, in partea de nord a orasului se deschid spatii mai largi: terminalul de ferry, portul comercial, un fel de parc si un tapsan de piata.

Ulitele sunt active pana tarziu: turisti (intr-o proportie nederanjanta), localnici de multe culori, copii, tineri, vanzatori, bucatari stradali. Sunt cel putin doua zone unde infloresc cele mai nebunesti combinatii de fructe de mare trase in teapa: la sud de port in piata-parc Forzani si pe tapsanul din nord. Servicii pana la ultimul client, care poate fi foarte tarziu. Bucataria este delicioasa. Incrucisari africane, indiene, arabesti, marine si continentale... buluc. La chioscurile de prin cotloane multe macaruri si diverse combinatii de fructe si sucuri proaspat storcite.

Din bucataria locala:
a) Salata-terci de fructe: papaya, banane, mango, castravete si fructul pasiunii, dulceata de trandafiri pe deasupra si cateva arahide prajite.
b) Banane: pregatite piure, puse la cuptor, prajite, coapte, trase in tigaie; servite ca garnitura sau ca desert
c) Caracatita, calamari sau peste in sos de cocos
d) Peste: ton  proaspat la gratar, file facut pane’ in fulgi de cocos si cu sos chutney de mango sau banane
e) Langusta fripta pe foc deschis impanata cu usturoi si chilli

Cu casele e ceva tare frumos. In primul rand, climatul cald si insorit, atrage cateva treburi: terase acoperite la ultimul etaj, balcoane atasate in exterior, circulatii ventilate si umbrite. Un alt lucru tipic este lipsa unei inchideri clare a spatiilor interioare. Orice cladire are un acces controlabil  care poate fi inchis (usa, poarta etc), dar pe dinauntru lucrurile se schimba. Exista o trecere si o gradatie foarte placute de la afara (in soare) la inauntru. Ajungi astfel dintr-o curte interioara descoperita ori acoperita intr-un spatiu care sa aiba calitatile si intimitatea unui inauntru dar care sa beneficieze de datorita legaturii nemijlocite si indirecte cu exteriorul. Circulatiile (coridoare, scari) sunt de cele mai multe ori spatiile aflate la mijlocul acestei treceri: locurile unde esti in aceeasi masura si inauntru si afara.



O alta poveste este cu aspectul cladirilor. Volumele sunt simple, dar rareori cu unghiuri drepte si au intre 3 si 5 etaje foarte inalte. Multe au un aer de cula olteneasca, de casa fortifiacta (inchise la nivelul strazii si din ce in ce mai deschise catre nivelurile superioare) si terminate cu un etaj cu structura usoara de lemn care alcatuieste acoperisul, un balcon sau o retragere sau loggie. Exista insa si multe cladiri care au structuri exterioare din lemn (in speta balcoane sau cursive) interesante prin proportia lor alungita. Etajele pornesc oricum prin a fi foarte inalte 4m-5m chiar si la casele normale iar ingustimea strazilor (pentru impedicarea patrunderii soarelui) face ca adancimea balcoanelor sa fie intre 1m-1,5m.

Lucraturile in lemn (balcoane, balustrade, obloane) sunt lucrate atent, cu multe detalii si decoratiuni mici, dar nu ajung sa fie atat de migaloase ca exemplele din orientul arabesc. In contrast cu ele, constructia din zidarie este nepretentioasa, rigida si chiar austera. La jocul de contraste contribuie si culorile inchise ale lemnului si albul tencuielii (care nu este atat de curat si izbitor ca in insulele grecesti). Nimic nu este absolut sau exagerat, se simte distanta pe care a parcurs-o stilul, se simte colonialismul.


______
Autor: Ilinca Maican

pagina urmatoare »