Haggard si Amorphis - hard to forget

Anul gothic metal continua asa cum a inceput: cu trupe nordice pe meleaguri mioritice. Germanicii au venit iara sa fluture pletele rockerilor din Romania.

Din nou intru in atmosfera gothica facand o mica plimbare inainte de concert prin parcul Herastrau. Leaganele ma tentau, dar ma grabeam sa imi legan sufletul cu muzica nemtilor de la Haggard, apoi sa il trezesc la realitate cu cea a finlandezilor de la Amorphis.

Ma numar printre norocosii care apuca sa intre printre primii in sala si fur cateva momente din repetitia "orchestrei" Haggard.

Concertul incepe cu romanii nostrii de la Frozen Dusk. Personal ii cunoscusem la concertul cu Paradise Lost si stiam ca voi avea prilejul sa ii vad in evolutia din deschiderea mult asteptatului concert. Ca stil s-au potrivit foarte bine cu ceea ce urma, soprana a facut fata cu bine liniei melodice, dar si jocului de scena; chitaristul asemenea.

Au fost o prezenta gothica potrivita, desi anumite pareri spuneau ca sunt cam tristi si ca nu prea mai prinde genul in prezent. Din reactia publicului nu prea s-a dedus aceasta. Probabil ca aplauzele nu prea numeroase s-au datorat nerabdarii de a ii vedea pe Haggard mai curand.

Asia Nasseri, Claudio Quarta, Ally Fiddle, Michi si ceilalti componenti ai trupei germane generatoare de vise cu iz transilvan au oferit unul dintre cele mai frumoase spectacole ce au avut loc vreodata pe la noi. Asteptarea lor a meritat cu varf si indesat. Nu ma mai gandesc cam cum ar fi fost concertul de la Sibiu daca nu ar fi existat necazul care sa il anuleze. Sunetul a fost ireprosabil, “ca pe disc” ca sa citez o parere din public. Cine i-a vazut anul trecut si la Wachen a confirmat valoarea de ne egalat a profesionistilor in stare sa isi coordoneze instrumentele atat de bine.

Haggard ne-au amintit inca o data ca “totusi se invarte”: Eppur Si Muove. Aproximativ 2500 de fani s-au descatusat pe acordurile celebrelor  compozitii. Nostradamus si Galilei  au fost  amintiti pe rand  in  sala ce mai avea putin si sarea impreuna cu noi.

Cadoul de bis a fost "Awaking the century”, probabil cea mai asteptata piesa din repertoriul lor. Lor nu le venea sa plece, iar noua nu ne venea sa ne despartim de ei. Si am ramas impreuna pana a inceput Amoprhis si inca mult dupa. Mai rar asa artisti si valorosi si modesti.

Pana sa inceapa sa cante finlandezii, cei de la Haggard au tot oferit autografe si nu au refuzat pe nimeni din cei care au dorit o fotografie cu ei.

Claudio m-a ajutat sa fac vreo doua fotografii haioase cu colegii sai, rugandu-ma sa i le trimit si lui pe e-mail, ceea ce am si facut. Sper ca nu s-au suparat prea mult pe noi. :)

Amorphis (Tomi Joutsen - voce) Esa Holopainen - chitara, Tomi Koivusaari -chitara, Santeri Kallio - clape, Niclas Etelavuori -bass, Jan Rechberger – tobe) au urcat pe scena dupa mai multe minute de linistire a spiritelor, reusind sa le agite din nou.

Prezenta scenica a lui Tomi a fost una de zile mari. Initial as fi zis ca are ceva "combustibil" la bord, dar nu, doar energie de consumat. Incepand cu "I of crimson blood", urmat de "Towards & against", Amorphis au reusit sa mai scoata ceva urlete si topaieli dupa Haggard. Forte mai erau. "Against widows" a fost uina dintre cele mai asteptate si apreciate melodii ale lor, pe buna dreptate.

“Black winter day” e piesa de la bis care incheie seara. Iesim afara si o ninsoare deasa ni se asterne pe pletele ce au fluturat cateva ore bune.

Avand in vedere ca nu am mai avut voie sa facem fotografii in fata scenei ca de obicei macar la primele trei piese, a trebuit sa ma multumesc cu ceea ce puteam prinde din public. Trebuie sa ii multumesc lui Grigore pentru teleobiectiv si pentru ajutorul dat in resuscitarea aparatului foto.

p.s. Aspectele negative au tinut de organizare. Ce nu am inteles a fost de ce accesul publicului s-a amanat pana spre ora 19. Initial intrarea trebuia sa aibe loc incepand cu ora 18.00. Eu am reusit sa intru mai devreme si pana spre 18.30 e adevarat ca cei de la Haggard inca repetau. Probabil aceasta sa fie explicatia. Insa, nu inteleg de ce nu s-a amanat un pic si inceperea concertului. Cei de la Frozen Dust au inceput sa cante la doar cateva minute dupa ce sala a fost dechisa publicului, o sala pe trei sferturi goala. Cand au inceput concertul cei de la Haggard, multi fani erau inca afara, reusind sa intre undeva spre jumatatea concertului.

 E trist ca toti i-am asteptat cu multa nerabdare, ca biletele au fost epuizate cu multe zile inainte si ca desi te numarai printre cei norocosi, mici amanunte de organizare te tin la usa, venindu-ti parca sa treci prin zid de nerabdare. Cu toate astea, le multumim si noi Oanei, Codrutei, Soniei si Alexandrei – asa cum a facut-o si Asia Nasseri la finalul cantarii – ca ne-au oferit un concert pe care il vom uita dupa multa vreme.




______
Autor: Cornelia Florea