Guadalajara, Madrid

Scurta incursiune iberica. Spania, tara care a dat lumii 2 concepte fundamentale: siesta & fiesta. 2 zile in Guadalajara si inca una in Madrid.

Aeroportul. Terminalul Iberica e cele mai nou terminal de aeroport din Spania (Barajas) si se vede asta. Arhitectura futurista, linii organice, de parca ai fi in burta unei nave spatiale. Ca tot veni vorba de zbor, am avut onoarea de-a calatori cu o personalitate. O figura cunoscuta, banuiam aria de activitate insa, referintele mele culturale timide din domeniu mi-au permis abia mai tarziu sa asociez un nume figurii: un artist celebru - Domnul Florin Salam.
  

Primul contact cu Spania - restaurant cu tauri negri pe pereti. Niste tauri celebri s-au uitat in farfuriile noastre la prima masa, dar am reusit sa trecem peste asta. Oricum o introducere rapida in cultura & traditia spaniola. Spun tauri celebri deoarece fiecare trofeu avea atasata o poveste, torrero-ul care l-a rapus si sponsorul (un fel de cow parade - dar fara imitatii din plastic :) )


Guadalajara e un orasel micut si relativ neinteresant de langa Madrid, in regiunea Castile-La Mancha, patria lui Don Q. Unul dintre putinele avantajele notabile al vizitarii Guadalajarei e ca atunci cand le spui prietenilor unde te duci, poti lasa impresia ca pleci in Mexic :) In rest, un fost satuc transformat in suburbie a Madridului, atragand atentia dezvoltatorilor imobiliari care au inceput sa sadeasca paduri de case. O senzatie de film SF, zeci de strazi cu case terminate dar (inca) nelocuite.


Odata cu pierderea ultimului autobuz ne pierdusem si orice speranta ca ne vom petrece vineri seara in Madrid. 3 oameni obositi (incluzand povestitorul) care n-au reusit sa fie impresionati de insistentele alarmei de trezire, blocati intr-un orasel pe cat de primitor si linistit pe atat de plicticos. O informare de ultimul moment (kudos to Oana), sprint pana la gara si iata-ne (transpirati dar incantati) in trenul de Madrid.

Saga continua. Luati aminte: desi e o abundenta de hoteluri/hosteluri,  sansele  de a gasi o camera libera in centru Madridului vineri seara sunt minime. Am plimbat geamantanele o buna perioada, batand din poarta in poarta la o serie aparent inepuizabila de locuri de cazare (de la *** la *). Intre timp, orasul isi incepuse programul de vineri seara, strazile erau pline, un labirint animat si confuz pentru 3 calatori usor stresati, in cautare de culcus. Dupa o sesiune prelungita de vorbit la interfoane, am gasit o camera (Hostal Marlasca) ne-am depus la odihna bagajele si-am purces in noapte.


Ne-am dat imediat seama ca ne putem simti ca acasa, dupa ce, bantuind pe strazi, am descoperit o alta referinta culturala romaneasca: un afis al domnului N. Guta,  popula  un zid, alaturi de posterele altor artisti europeni.


Pe timp de zi, madridul e o urbe cocheta, gospodarita, cu o arhitectura impresionanta adecvata unei foste mari puteri coloniale. Am avut parte doar de o zi (si 2 nopti) asa ca am incercat sa vedem cat mai mult (fara a fi prea superficiali).
Exista o linie de autobuze cu turul orasului (double deckers) - 15 Eur - abonament de o zi. Ne-am urcat, dar dupa ce am coborat prima oara am luat-o prin piete, parcuri si stradutze si nu ne-am mai intors.




O a treia intalnire cu cultura romaneasca, s-a intamplat in piata principala (plaza Mayor), unde se tocmai instala o scena. Atras probabil de o cromatica familiara, m-am uitat mai atent si am zarit afisul concertului: Daniela Gyorfi, Liviu Guta, Ionut Dolanescu.

Spre seara am facut si o scurta sesiune de shopping (recomand Kukuxumusu si H&M) si n-am reusit sa ne intoarcem la concert.

A 2-a sesiune de plubbing. De data asta eram odihniti, cu vocabularul de baza insusit, gata de lupta. Una din lucrurile care ne-au impresionat cel mai tare (cu scuzele de rigoare fata de mesterii arhitecti) a  fost vivacitatea nocturna a  locului. La 4 dimineata, stradutele din centru mustesc de cetateni (din toate natiile) plini de viata, in tranzit spre urmatorul local. Cum spuneam, tara fiestei.



Singurul downside: la 12, din motive legale pe care n-am apucat sa le aflam, la 12:00  unele (toate?)  locurile de copas/tapas (pub-urile)  se inchid sau se transforma in cluburi - am asistat la un astfel de spectacol - in 15 minute, un local asezat (cu mese si scaune, muzica domoala) s-a transformat radical (adica au maturat cu o viteza incredibila farfuriile mesele, scaunele si au stins lumina) - partea proasta e ca si pretul bauturii s-a dublat. Cand imi aduc aminte.. mi se rupe inima, nici nu mai pot sa continui.


______
Autor: Alexandru Popescu