dordeduca
0 evenimente in martie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
05 mai 2009 Cornelia

Garnic - Motiv pentru 1 Mai in Banat

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

Dupa ce ajung acasa pe la ora 2 din noapte, intorcandu-ma dintr-o alta calatorie despre care voi relata mai tarziu, desfac un bagaj, fac altul si dorm fix o ora, dupa care plec la gara sa iau trenul spre Craiova. Poate ca nu suna prea atragator, dar aici ma astepta o motocicleta sa ma duca spre un fel de rai: la Garnic, in Banat. Acolo avea sa se intample un micut festival moto-rock, mai bine zis o frumoasa intalnire moto: Rocker's.



Privesc pe geamul trenului si vad cum alta data simpli boscheti, acum liliacul margineste campurile de un galben infinit. Oi ce si-au pierdut mieluseii la Paste pasc resemnate alaturi de magarusi cu ochi mari si tristi, ducand grea povara in carca.

O caruta sta in mijlocul albiei unui rau. Un copil cocotat in ea, rastoarna in bidoane mari galetile pe care tatal sau le umple cu apa din rau. Ce mandru e fiul ca isi ajuta tatal! Pesemne ca invata in cei sapte ani de acasa cum sa fie un bun gospodar.



De la Craiova mergem spre Drobeta si ma fascineaza tainele dealurilor din Podisul Getic. In zona Strehaiei parca as fi vrut sa poposesc o leaca. Mici biserici albe stau ascunse pe varfuri de dealuri, printre copacii plini de frunze de primavara.

Facem plinul rezervorului cu benzina la Drobeta, plecam si salutam din mers Orsova, apoi patrundem in cei peste 100 de km prin Defileu pana la Moldova Noua. Starea drumului din  defileu mi s-a parut la fel de proasta ca cea din vara.



Ce mi-as fi dorit sa ne intoarcem pe celalalt mal! Ce pofta de Serbia aveam! Chiar il sfatuisem pe T sa nu isi uite acasa pasaportul, dar din pacate nu fu vreme de asta data sa venim pe acolo. Unde mai pui ca Roxana - pe care am cunoscut-o la aceasta intalnire - imi povesteste de drumurile ei cu Radu si cu BMW-ul pe celalalt mal.



Ce sentiment ai ca Dunarea a numai a ta! Drumul e numai al nostru pentru minute in sir! Rar mai trec pe langa noi o masina, o caruta sau un tractor...adica noi pe langa ele. Fluturasi dragalasi zboara prin fata castilor noastre, dar si prin casti. :P

Facem o oprire la acelasi restaurant unde ne-am odihnit in drumul de vara si de data asta savuram amandoi ciorba de burta caci T nu are noroc si borsul de peste se termina inainte de a ajunge noi. Nu e bai ca si asta a fost buna!



De la Moldova Noua luam mai intai drumul spre Coronini - Sfanta Elena cum am fost indrumati de la restaurant, insa gps-ul ne spune ca nu e drumul bun. Ne intoarcem si gasim alt drum. De data asta gps-ul ne incurajeaza ca suntem pe drumul cel bun, dar asa, din cand in cand, caci se pare ca erau mai multe poteci si nu stiu cum noi am nimerit-o pe cea mai colturoasa, cu pietre iesite din ea si cu gropi cu apa. Padurea din jur, asternuta cu o multime de flori ciocul berzei de parca o ninsese, ma duce cu gandul la cum ne-ar iesi in fata ba un mistret, ba o caprioara, ba o vulpita. De data asta nu am avut insa parte de nici o intalnire de grad inalt. In sat, ne-a spus gazda ca vulpile mai dau cand si cand tarcoale la cotete.



Indicatoare rustice de lemn ne apropie de destinatie. Ajungem si notam ca majoritatea sunt de-ai casei, de prin judet sau de prin Mehedinti, mai putini din Timisoara, Craiova ori Bucuresti. Motocicletele stau insirate intr-o curte care de fapt este o mare pasune.



Garnic este un sat de cehi.

In anul 1827, in urma unei hotarari a conducerii Imperiului Austro-Ungar privind popularea granitelor Imperiului, 56 de familii de cehi din Bohemia au ajuns plutind pe Dunare in partea de sud a Banatului romanesc, stabilindu-se in actualele sate: Garnic, Sfanta Elena, Ravensca, Eibental, Bigar, Sumita. Acesti colonisti cehi au reusit sa isi pastreze foarte bine, in decursul timpului, limba, cultura si obiceiurile din tara lor de bastina. In sate se vorbeste si acum limba ceha, gospodinele te imbie cu colaci traditionali cehi, iar seara batranii povestesc istorioare din trecut.



     Comuna Garnic, formata din satul Garnic si satul Padina Matei, este situata in partea sudica a judetului Caras-Severin, in Clisura Dunarii, la o altitudine de 705 m fata de nivelul marii si la o distanta de 150 km de orasul Resita. Garnicul se invecineaza cu comuna Sichevita (7 km), cu comuna Carbunari (18 km), cu satul Ravensca (15 km), cu satul Sfanta Elena (14 km) si cu satul Moldovita (7 km).
     Relieful este predominant deluros, cu vegetatia bogata, compusa in mare parte din paduri de fag, iar datorita faptului ca in aceasta zona s-a practicat o agricultura nepoluanta se pot intalni aici multe specii de animale salbatice.



     Populatia comunei este compusa in mare parte din cehi. Acestia se ocupa in general cu agricultura, crestera animalelor si agroturismul, si doar o parte lucreaza in industrie. De asemenea, datorita faptului ca zona este bogata in piatra de calcar, localnicii se ocupa si cu fabricarea varului, care se arde in cuptoare sapate in pamant si este distribuit apoi in toata zona Clisurii. Aceasta meserie se practica inca de la venirea primilor colonisti cehi in comuna.



Sursa: http://www.garnic.go.ro/

Merii se intrec cu liliacul in mireasma si culoare.

Case foarte frumoase, care in culorile Dunarii, care in culorile padurii de fag prin care am trecut la intrarea in sat, stau semete in calea noastra. Unele sunt leat cu mine, deci nu foarte vechi. :)



Pe pofticiosi ii sfatuiesc sa sara acest paragraf. Am avut cazare cu doua mese/zi la 80 de lei pentru doua persoane, dar mancarea a depasit cu mult valoarea banilor. O supa facuta dintr-o gaina batrana probabil (asa de buna era) si plina de taitei subtiri de ii alegeam cu furculita sa ii mut in farfurie, alaturi de sarmale si de “prajitura din pod” - un fel de branzoaica, dar plina de multa dragoste, ne-au potolit foamea la cina. O palinca buna a trebuit sa o refuz, doar eu, caci lui T i-a picat tocmai bine. La micul dejun ne-am bucurat de lapte adevarat, curat, branza buna (cam la 6-8 lei kilogramul in zona), si oua cu galbenus galben. Cam uitasem cat de bune sunt ouale de tara! Evident ca de pe masa nu a lipsit slanina. Un gem de macese, culese intr-o zi intreaga, a fost onorat sa fie intins pe paine de casa facuta de cu seara. Cand am ajuns noi, in casa chiar mirosea a paine calda. Frumoasa intampinare! Despre snitelele de la urmatoarea cina nici nu mai povestesc!


Obositi fiind, ne retragem repede la culcare. In drumul spre casa intalnim babutele cu scaunul la subrat, venind la concertul rock ca la sezatoare ori la hora satului. In sat se intampla ceva important si ele trebuia sa fie la curent cu noutatile. Si batrana m-a intrebat cand am ajuns acasa daca era si lume din sat pe acolo. ;) Si cum erau imbracati? :)

Gazdele noastre sunt o famile de cehi - cum altfel? Batrana casei - care nu era chiar batrana - povesteste cum in urma cu 14 ani si-a pierdut sotul in mina de la Moldova Noua. Acum fiul lor are 24 de ani si deja si-a format familia lui, iar un bebe deja a venit pe lume sa le duca numele mai departe.

Somnul ni-l asternem pe perne mari cat un prunc de doi ani si ne acoperim cu o plapuma toata numai puf.

La Garnic - vedere spre dealul cu mori

De cu seara facem planuri de plimbare de a doua zi cu Radu, cu Roxana si cu BMW-ul lor, dar o frumoasa coincidenta face ca traseul ales de noi era exact traseul propus de organizatori. Ei, nu exact acelasi, dar cu aceeasi destinatie! Cheile Nerei erau tinta noastra. Pentru duminica as fi vrut sa dam o fuga si pana la morile de apa de la vreo 4 km in apropiere, dar nu mai era timp.

Dimineata cocosii dau trezirea, apoi ne mai trezim inca o data in dangatul vacilor ce mergeau la pascut. Frumoasa melodie!



Plecam pe la 11 am. Prima directie este Sasca Montana. Un indicator de Garana cu 9.5 km ma fac sa ma gandesc ca aproape am trecut de aceste locuri in aventura ploioasa din vara din Semenic.



Traseul nostru la dus: Garnic- Carbunari - Stinapari - Sasca Montana - Potoc - Valea Beii - Cheile Nerei - Poiana Lacul Beu - Pastravarie



Dupa o pauza scurta de socializare a celor 7 crai (2 cu Transalp, 1 cu Aprilia, 1 cu Africa Twin, 1 cu Dominator, 1 cu Yamaha Tenere si 1 cu BMX GS 1200) la o cafea, inghetata sau suc, plecam mai departe in descoperirea minunilor din zona Cheile Nerei - Beusnita (in Parcul National este interzisa intrarea cu autovehicule motorizate - noi ne-am oprit la intrarea in chei si nu am mers mai departe de drumul pe care ne era permis accesul).



Valea Beii este limpede, pe cand apele Nerei sunt tulburi. Cele doua se intalnesc aici in Muntii Aninei. Traversam pe jos mai multe tunele in calcar, rod al muncii apei in mii de ani. Muntii acestia ascund in ei minereuri neferoase: aur, argint.



Dupa 2 km - mers calare - ajungem si la carcada La Vaioaga - in drumul spre Lacul Ochiu Beu. In prezenta noastra si-a facut aparitia si o vipera urata.



Campul cu musetel ne primeste motocicletele priponite pe el. Niste mici si niste carnati luati direct de pe gratar la venirea noastra ne-au ospatat foamea si pofta. Bere cu alcool si fara alcool vine de la rece. Multumim celor ce ne-au onorat cu o asemenea primire! Poiana a fost locul de intalnire al celor cu hard enduro ce au venit acolo mai mult dupa orientarea personala si a noastra, cu soft enduro, veniti pe cel mai frumos traseu, dupa parerea mea.



Traseu inapoi la Garnic: Sasca - Oravita - Bozovici - Sopot - Ravensca - Garnic

In Sasca Montana ne abatem putin si la Manastirea Nera. Aici isi duc traiul 40 de calugarite si un calugar. Ion ne povestete ca fiecare din ea are povestea ei, care mai de care mai "de poveste": una e aviatoare, una e stomatolog, alta si-a lasat un trai bun la Bruxelles pentru viata de la manastire.



Poiana Logor, Ogasul Porcului, Lacul Dracului sunt repere ce le citesc din mers inapoi spre Garnic.

Trecem si prin Stancilova care se intinde cam pe 40 de km patrati, adica este aproape la fel de mare ca Bucurestiul insusi.



Ravensca este satul de la cea mai mare inaltime de aici, situat la 742 m altitudine.



Cruci de lemn facute din doua crengi pazesc somnul celor ingropati prin livezi. O casuta cu o singura camera este scoala satului.



Desi majoritatea moto au fost culcate macar o data la sol, traseul este pentru mine cel mai frumos facut vreodata cu motocicleta! E un vis in verdele Banatului!



Multumim d-lui Ion Poplicean - primarul comunei Sasca Montana, celalalt motociclist de pe Transalp - pentru acest minunat traseu. Fain primar! :)

Seara facem un foc ce tabara cu "vin fert"! Lautarii locali - o frumoasa micuta fanfara - imbie satenii si motociclistii rockeri la dans! Si aici cei batrani ne dau clasa!



Concluzionez si eu ca Banatu-i fruncea!

______
Autor: Cornelia Florea
 
Tag-uri
Nu exista tag-uri atasate.
Impresii
Contine 79 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMartie 2024 Anul urmator
    010203
04050607080910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru plăcerea cititorilor noștri. Avem totuși niște Condiții de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]