FNT - Primul weekend

 

41 de ani, 2 spectacole, 1 teatru

Leonce si Lena de Georg Buchner
Teatrul Maghiar din Cluj · Regia: G�bor Tompa

Gandit de organizatori ca o expeditie in universul lui Cehov si Andrei Serban, FNT @ 21 a fost deturnat de la sensul sau originar de un eveniment pe cat de nedorit, pe atat de coplesitor. Cu doar 3 zile inainte de inceputul festivalului, a murit Liviu Ciulei, probabil cel mai important om de teatru roman contemporan Internetului. Dintre multele teatre pe scenele carora a jucat, a creat decoruri sau a regizat, domnul Ciulei nu si-a ascuns nicicand preferinta pentru Bulandra cea bucuresteana. Cuvenitul omagiu n-a intarziat: sala Izvor a teatrului se numeste, de acum, Liviu Ciulei.



Printr-o ghidusa potrivire a astrelor, primul spectacol gazduit de proaspat-botezata scena a fost "Leonce si Lena", cea mai noua productie semnificativa a Teatrul Maghiar din Cluj. In urma cu 41 de ani, Liviu Ciulei arunca in aer superlativele clipei cu un "Leonce si Lena" in care straluceau Ion Caramitru si Irina Petrescu. Intr-un mesaj adresat publicului FNT in seara de deschidere a festivalului, regizorul spectacolului curent, G�bor Tompa, a marturisit ca a vazut acel spectacol legendar de 10 ori si ca isi dedica propria creatie celui plecat.



"Leonce si Lena" de la Cluj e o placuta insiruire de imagini atent construite, destepte, plastice, adesea memorabile. Textul curge bine in prezenta decorului mereu prabusindu-se, dimpreuna cu mastile unei lumi ce si-a pierdut totul, inclusiv capacitatea de a vorbi ori simti coerent. Din pacate, insa, mesajul piesei tinde sa devina si esenta ei. Un spectacol despre plictis si ne-emotie reuseste, prea adesea, sa plictiseasca si ne-emotioneze. Remarcabila exceptie: G�bor Viola, interpretul proaspatului Valerio, ale carui aparitii au ridicat semnificativ temperatura salii.

Un balon numita speranta

Trei surori de A.P. Cehov
Teatrul National din Budapesta · Regia: Andrei Serban

Duo-ul Cehov-Serban si-a deschis seria de reprezentatii la FNT cu "Trei surori" venite de la Budapesta. Povestea aristocratiei scapatate, de mica provincie ruseasca, la final de secol 19, spusa de Cehov in toate textele sale, si-a luat altitudine cu-adevarat in glaciara sala Mare a Nationalului bucurestean (pe timpul celor doi ani de renovari, nu va asteptati la ierni prea calduroase) in cel de-al treilea act. Doar atunci, starnite, in sfarsit, de teribilul entuziasm verbal al colonelului Versinin, temporar stabilit in departata lor urbe, cele trei surori isi leapada vremelnic spaimele infrantudu-si vietile. Cu infinit cinism, Serban deseneaza caricatura dupa caricatura, ironizand masti, vise, cariere, frici, adultere, sentimente materne, ideologii, clase sociale, tot, tot, tot, aproape tot. Undeva, in stanga scenei, un pian acompianeaza live fiecare scanteie a imposibilei povesti dintre Masa si Versinin. E semn ca, totusi, sabia cinica a lui Serban e boanta in fata stropului de cord adevarat.



In actul final, un urias hau se casca in miezul nesfarsitei scene a Salii Mari. Actorii alearga de jur-imprejur, recitandu-si, dezarticulat, absurdele monoloage. Din burta haului, baloane multicolore privesc inspre sala, aidoma unor cruci intr-un cimitir cascat in inima lumii. Agatata ea insasi de un balon fara pereche, Masa saluta un tren imaginar al destinului si elibereaza balonul ce se pierde in imensitatea cerului. E singurul care zboara. Restul raman prizoniere pamantului, cinismului, mortii.




______
Autor: Mihai Brezeanu
Diana Deaca