Festivalul Tuicii si al Pastramei, Valeni

"Pe care-l vreti? " ma intreaba femeia.
"Nu stiu, unul cat mai mare" ii spun razand.
Scotoceste prin oala aburinda si-mi scoate un porumb galben laptos care aproape ma imbata cu mirosul lui.
"Sa-i pun si sare?"
"Sigur!"

Stau pe banca si-mi incalzesc mainile pe stiuletele fierbinte, muscand din el cu grija. E frig! Sfarsit de octombrie si-o vreme posaca.
Pe o vreme ca asta s-a inventat probabil tuica, si iata, acum s-au adunat, inca intr-un an, sa-i faca sarbatoare.

Cei veniti aici participa la concurs.
Diverse sortimente: tuica, palinca...fiecare cu varietatile ei....imi spune o tanti din spatele unei tejghele.
"Au venit ieri si au luat probe. Ii fac analiza, jurizeaza. Maine aleg castigatorii."" Si dumneavostra ce aveti aici?
"Tuica doamna.E din 2005, are 32 de grade."
32??
"Da, tuica de pruna curata."
Femeia vinde si la paharut mic, asa ca-mi amintesc cum se bea tuica si dau peste cap un paharut de plastic. barr. dar e buna.

"Da...unii au adus tuica de caise, de coacaze, de mere....de tescovina; chiar si de portocale au adus!"
Mda....plec dar ma intorc.
"Si carnatii? pastrama?"

"Aa, luati si gustati! "
"Pastrama e de oaie, e proaspata! Frageda, gustati!" si-mi taie o feliuta din ce avea ea acolo expus.
Mananc carne cruda. E buna, potrivita perfect de sare si condimente.
Se topeste in gura.

"Cum o faceti?"
"Pai..o tinem la macerat in vin cu condimente, 4-5 zile, nu mai mult ca se intareste. Mancati fara nici o grija."
Si-mi aduc aminte de Nadia, colega mea din facultate...care primise de la parintii din Oradea o halca imensa de carne cruda, pastrama, pe care o tinea pe geam in toiul verii si din cand in cand mergea si mai taia din ea cate o felie.

Ma plimb prin targ.
Era inevitabil sa nu gasesc, amestecat cu traditia romaneasca, coloritul balcanico-turcesc al ciubucurilor din zahar caramel, al jucariilor de tot felul si toate culorile, gonflabile sau din ipsos, baloane cocotate in copaci in forma Micky Mouse, masti de Halloween spanzurate te miri pe unde, sosete, pernute cu zodii, nici nu mai stiu...
E drept, erau si oale de sarmale, din lut, maturi de nuiele....cojoace si haine de piele, caciuli taranesti de miel lucrate in familie (nu m-am putut abtine sa nu imi sporesc garderoba cu o caciula de miel, barbateasca, pe care nu stiu unde am s-o port, dar care atunci cand am cumparat-o si am cerut sa mi se faca trainingul necesar modelarii ei in diverse feluri, mi-a parut mai mult decat utila, de-a dreptul necesara!).

Am trecut pe aleea cu mancaruri gatite: ceaune imense cu sarmale, mamaligi, varza, carnati fripti, pastrama la gratar.....pulpe de pui etc etc etc, alaturi de butoiase cu tuica , de vin rosu de la tara....ce sa alegi?
Pai deh...ce e mai simplu! Obisnuinta dicteaza. Oamenii faceau poze la bogatia aia de mancare gatita la fatza locului, rontaind dintr-o saorma. Beau tuica cu Shaorma, gustau casul colosal care trona alb si regeste pe mese, nedespartiti de shaorma noastra cea de toate zilele.
Ei, e drept, nu toti:)

Dupa vreo ora de invartit prin targ, m-am adapostit in tejgheaua unor brasoveni din Poiana Marului. Unde am aflat reteta locala de pastrama, carnatii erau facuti din carne amestecata de porc si vita. Omul facea vanzare sanatos de cand ma aciuasem acolo. Eu faceam poze. "Fa-mi si mie o poza!" asa a inceput. "Ok, dar pot sa intru apoi acolo, sa mai fac niste poze?" "Da."

Urmatorul popas: tava mare cu taciuni pe care se coceau vreo 10 Kurtos Colac deodata. Il intreb pe nenea care ii invartea pe foc daca pot sta sa ma incalzesc un pic.
Intr-o semiromanesca aflu ca da, asa ca stau, nu-i deranjez, ei ma ignora, eu ma uit cum se fac cozonacii secuiesti, ca mai intai ii parlesc la foc incet, apoi ii pun pe taciuni mai aprigi, zaharul iese brusc , topit, la suprafata si se caramelizeaza...si-apoi ii presara fie cu nuca, fie cu cocos sau cu scortisoara.

Si ca sa inchei cu ceva care m-a impresionat in mod deosebit: programul artistic al copiilor din Izvoarele.  Cand le-am vazut pe fete, nu mi-a luat mai mult de un minut sa obtin invoirea de a sta in fatza scenei si a face poze. Aveau o atitudine minunata, mandra, tantosa, senina...increzatoare. Si cantau ... cantau intr-adevar foarte frumos.