Despre ziua copilului si nu numai....

Anul acesta de ziua copilului am decis sa ies din casa si sa nu ma intorc decat mort de  oboseala pregatit pentru noile evenimente din urmatoarea zi, fiindca weekendul trecut s-au  aranjat astfel lucrurile incat trebuia sa fugi dintr-un loc in altul pentru vedea tot ce se  intampla.

Pe la 5 dupa-amiaza vineri eram pe Strada Arthur Verona unde a avut loc Street Delivery ce a  constat in inchiderea acestei stradute pentru automobilisti si deschiderea ei pentru cei care prefera  per-pedesul sau mersul pe bicicleta. In Bucuresti au disparut aprope cu desavarsire acele  spirale de care poti sa iti legi biciclul si doar aici pe Verona organizatorii au amplasat  cateva astfel de parcari pentru biciclete. De altfel exista aici o expozitie in care erau  prezentate posibilele piste in Bucuresti. Ca sa nu uit, pana termin impresia, seara de vineri  am vazut un film proiectat de cei de la Asociatia Komunitas ( s-au mai ocupat si de proiectul Cinema Mobil) care erau prezentate modul in care cei care conduc  orasele lumii stiu sa incurajeze mersul pe bicicleta in defavoarea masinilor poluante. Daca  nu ma insel, era vorba despre Rotterdam si Bogota. Noi suntem inca departe de ce se intampla  acolo si ca biciclist trebuie sa iti calculezi riscurile daca vrei sa parcurgi capitala  dintr-un colt la altul.



Cand ajuns pe Verona era forfota mare si in toate colturile strazii se intampla cate ceva. Un  mester traditional ii invata pe copiii cum functioneaza roata olarului si fiecare pusti a putut sa  isi modeleze propria oala. Intr-o curte ce apartinea Ordinului Arhitectilor din Romania avea  loc un concert de coarde  sustinut de cvartetul Echo. Cand am trecut mai devreme pe acolo in  dreptul peretului care a fost grafittizat anul trecut se monta o scena. Pe la 6 a urcat Minus  care adus o muzica electronica experimentala care se mula foarte bine pe acest eveniment. Rar  se intampla sa asculti in centru orasului, intr-un spatiu deschis, muzica care sa iti zgarie  placut auzul fara sa apara cativa nene care sa ceara sa se schimbe muzica.

In rest aveai la dispozitie bere sau ceai adus de la Carturesti. Oamenii treceau de la o  segment al evenimentului la celalalt si chiar nu aveai motive sa te gandesti la problemele tale cotidiene. Daca aveai chef de ping-pong puteai sa joci cu Ciubi, taticul Pisicii Patrate.



Pe la ora 8 era concertul lui Angie Reed la Orange Concept Store. Nu stiam prea multe despre artista dar curiozitatea m-a facut sa ajung si pe acolo. Angie Reed a facut un show ciudat.  Intre piese dialoga cu personajele ce apareau in filmul proiectat pe perete. Spectacolul ei  se apropia mai mult de stand-up. Muzica ei trecea de la electro la rock si uneori prin  metal.

Dupa OCS ne-am intors pe Verona dar lucrurile era pe terminate. Dupa o portie mica de Motoare  am mers acasa pentru somnic.

A doua zi am zis ca pana sa ajungem pe Verona, ar fi pacat sa nu vedem si Targul Jucariile de  la Muzeul Taranului Roman. Ne-am asteptat sa gasim aleile acestui muzeu invadate de copii si  jucarii dar nu era chiar asa. Catreva standuri e drept ca unele jucarii erau atat de complexe  cu accent foarte mare pe detalii.Langa vatra de ars lut a muzeului l-am vazut pe acelasi  batran care cu o zi inainte ii initia pe cei mici in tainele olaritului. Aici oalele micutilor puteau fi arse asa ca fiecare pleca cu o amintire de aici.




Pe la 16 am ajuns in Verona unde ni se pregatea un traseu al Bucurestiului in care puteai sa  vezi arhitectura veche interbelica. Timp de 40 minute cu autocarul am parcurs Bucurestiului  in cautarea caselor care plang si care au nevoie de o grabnica renovare.Exista multe case in  paragina de care edilii nostri ar trebui sa se preocupe dar spreram ca eforturile celor de la  Fundatia Case care Plang vor avea succes.

Pe scena cand ne-am intors incepuse deja recitalul lui Alexandru Tomescu si Razvan Suma de la  Romanian Piano Trio care au stiut sa dea la o parte scortosenia cu care este asociata muzica clasica si intre piese au inserat povesti despre cum au descoperit ei anumite bucati muzicale sau care este istoria nasterii acestor piese. Pe o zi torida au urcat cei doi pe scena, cu  riscul ca instrumentele lor sa plezneasca de la caldura.

Lucrurile erau asa cum le lasasem cu o zi inainte. Strada Verona era inundata de oameni si  fiecare putea gasi ceva ce sa ii placa. Vienri si sambata te puteai batea cu apa. Timpul elefanteilor cu pompita a trecut si acum armele de lupta au devenit superperformante



Pe la ora  7 fara ceva eram la Sala Radio aveau concert doi indieni ce cantau la table si  sitar in cadrul " The strings of emotion". Sala era plina si sper ca nu doar fiindca intrarea era libera. Oricum in timpul  recitalui lor oamenii se foiau pe scaune, ieseau si intrau ca si cand nu stiau la ce sa se  astepte cand au ales acest concert. Concertul a constat in doua piese traditionale. Cum in  muzica indiana improvizatia este foarte importanta si uneori incursiunile lor treceau si prin  muzica europeana. Mai rar auzi un astfel de concert prin Bucuresti. Daca vreti sa ii mai vedeti pe cei doi puteti sa o faceti pana pe 8 iunie deoarecei ei sunt in turneu prin tara.



Street Delivery a continuat si duminica dar eu ce-am vazut cu ochii mei a fost ce s-a  intamplat in prima si a doua zi. Chiar as fi curios sa aud impresii de duminica.








______
Autor: Vlad Basalici